Grigore Vieru (n.14 februarie 1935, Pererita, fostul județ Hotin, România, azi Republica Moldova – d.18 ianuarie 2009, Chișinău) s-a născut în familia de plugari români a lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orășelul Lipcani pe care o termină în 1953. Debutează editorial în 1957 (student fiind) cu o plachetă de versuri pentru copii: „Alarma”, foarte apreciată de critica literară. În anul 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Poetul – simbol al Basarabiei, cu pecetea personalității sale, a cucerit pe de-a-ntregul inimile tuturor românilor, devenind un simbol al credinței în metafora existențială a unui popor român ce nu poate fi dezbinat.
Pe 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulație. Aflat în stare critică, la două zile, mai exact în 18 ianuarie, a încetat din viață în urma unui stop cardiac.
„Patria este ca un copil: dacă uiți de ea, poate să plece de acasă.” Grigore Vieru
Surse: https://poetii-nostri
