Expoziţie de reviste
5 februarie – 70 de ani de la moartea, în închisoarea de la Sighetu Marmaţiei, a omului politic Iuliu Maniu (1873 – 1953), membru de onoare al Academiei Române
– Expoziţie de reviste realizată de Compartimentul Sală de Lectură Periodice –
Marele om politic Iuliu Maniu, după o viaţă dedicată şi închinată Ţării, a avut parte de un sfârşit martiric în închisoarea de la Sighetu Marmaţiei. Condamnat pentru ,,înaltă trădare” la închisoare pe viaţă de către autorităţile comuniste, vocea care a răsunat pentru România şi drepturile românilor era redusă la tăcere. În ultimele sale ore de viaţă a primit împărtăşania, arvuna vieţii veşnice, prin mâna episcopului Alexandru Todea, închis şi el pentru aceeaşi ,,vină”. La 5 februarie 1953 se transmitea sec, de la Penitenciarul Sighet, la Bucureşti: ,,în celula … s-a stins lumina…” Românii nu au unde să pună o floare sau să aprindă o lumânare pentru că trupul său a fost aruncat într-o groapă comună la marginea Cimitirului săracilor.
Iată cum îşi aminteşte episcopuil Alexandru Todea ultimele zile ale marelui om: ,,În 2 februarie ştiam că e un gardian mai bun, e şi sărbătoare şi mă pegătesc şi eu. Maniu de fapt a fost pregătit şi mi-a spus Carandino că se sculase de dimineaţă, şi-a spus rugăciunile şi aştepta cu nerăbdare. Am ridicat năframa, mătura în mâna stângă, am ţinut-o în loc de toiag arhieresc şi am spus cuvintele acestea: Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Cristos, cu darul şi cu îndurările iubirii să vă ierte, domnule Iuliu Maniu, de păcatele dumneavoastră, iar eu nevrednicul preot prin puterea care mi s-a dat vă iert de toate păcatele.
Şi Maniu a răspuns: <Acum pot să mor> “
