„Eu te iubeam atât de mult, încât te uitam, crezând că faci parte din mine.” Nichita Stănescu
90 de ani de la naşterea scriitorului Nichita Stănescu (31 martie1933), membru post – mortem al Academiei Române – expoziţie de reviste realizată de Compartimentul Sală de lectură Periodice.
Nichita Stănescu (n. 31 martie 1933, Ploieşti – d. 13 decembrie 1983, Bucureşti) este considerat de critica literară şi de publicul larg drept unul dintre cei mai importanţi scriitori de limbă română, pe care el însuşi o numea ,,dumnezeiesc de frumoasă”. Aparţine , temporal şi formal, neomodernismului românesc din anii 1960 – 1970, fiind considerat de către unii critici literari un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabilă, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici şi poetici. Tatăl poetului, Nicolae Hristea Stănescu are la origine ţărani prahoveni veniţi la oraş pe la începutul anilor 1800, devenind mai apoi meşteşugari şi comercianţi ploieşteni precum bunicul poetului , Hristea Stănescu. Mama sa, Tatiana Cereaciuchin, s-a născut la Voronej, tatăl acesteia a fost fizicianul şi generalul Nikita Cereaciuchin. Aici, în Ploieşti, oraşul petroliştilor, viitorii părinţi ai lui Nichita se vor întâlni şi căsători la 6 decembrie 1931.
Întâiul lor născut va purta, emblematic, prenumele ambilor bunici: Nichita Hristea Stănescu. (sursa: Wikipedia – Enciclopedia liberă)
