140 de ani de la moartea pictorului Ion Andreescu (1850-1882), membru post-mortem al Academiei Române
– Vitrină de carte realizată de Compartimentul Împrumut carte pentru adulţi –
Născut la Bucureşti, Ion Andreescu a debutat în pictură ca amator, urmând studii de desen şi caligrafie la Secţia de desen a Academiei de belle arte, cu scopul de a-şi câştiga existenţa. Anii de izolare involuntară, petrecuţi la Buzău, au fost anii formatori şi de muncă perseverentă, în care tânărul pictor începe să îşi manifeste constant şi cu ardoare dragostea şi interesul pentru peisaj.
Avându-l călăuză pe maestrul Grigorescu, Ion Andreescu contemplă universul buzoian şi îl transpune grandios, cu emoţie şi poezie, în primele sale tablouri. În anul 1879 pleacă în Franţa, la Paris, apoi se stabileşte curând la Barbizon, aderând la principiile Şcolii de la Barbizon, dar receptiv la inovaţiile impresioniştilor.
Moare tânăr, la 32 de ani, talent frânt mult prea devreme. „Printre pictorii români, cu siguranță nu există personalitate mai atrăgătoare ca a lui Andreescu și destin mai plin de înțelesuri ca al său. El, de fapt, a orientat definitiv arta românească”.
Cuvintele acestea, aparținând lui Jacques Lassaigne, unul dintre criticii de artă francezi care s-a ocupat cu pasiune și interes de arta românească, par a fi revelatoare pentru locul deținut de Andreescu în dezvoltarea artei românești moderne.
