Ion Aurel Candrea – lingvist și folclorist – 150 de ani de la naştere (1872 – 1950) – vitrină de carte realizată la Sala de lectură Carte curentă.
Ion – Aurel Candrea (numele la naștere Iancu Hecht, s-a născut la 7 noiembrie 1872, a fost lingvist, filolog și folclorist evreu român, profesor universitar la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București. A urmat cursurile Liceului „Gheorghe Lazăr” din București, apoi ale Facultății de Litere și Filosofie (1892 – 1896), unde l-a avut profesor pe B. P. Hasdeu. Și-a continuat specializarea în romanistică, lexicografie și geografie lingvistică, între 1897-1902, la Sorbona și la École Pratique des Hautes Études din Paris. Vreme de trei ani Candrea – Hecht a predat, între altele, limba română la Școala Specială de Limbi Orientale vorbite la Paris, unde l-a suplinit pe Émile Picot. Din 1903 a lucrat ca profesor de limba franceză la Liceul „Frații Buzești” din Craiova și la Liceul „Mihai Viteazul” din București, iar în 1913, după strădanii din partea colegului său, profesorul Ovid Densusianu, a fost cooptat în postul de conferențiar la catedra de filologie romanică, la Universitatea din București. În 1922 a devenit docent iar, din 1927, profesor universitar la catedra de dialectologie și folclor românesc, unul din cei câțiva profesori evrei din învățământul universitar românesc numiți în perioada interbelică. Candrea a adus contribuții însemnate și la cercetarea limbii române vechi din veacurile XVI și XVII , trecând în revistă principalele texte ale epocii. Se evidențiază în acest domeniu publicarea studiului său despre Psaltirea scheiană și comparația pe care a făcut-o între aceasta și alte psaltiri contemporane.
A avut preocupări în diverse domenii ale lingvisticii (lexicologie, lexicografie, dialectologie, toponimie, antroponimie), filologiei (critică textuală) și ale folclorului.
În anul 1938 a ieșit la pensie, moare în anul 1950, la Paris.
