Ion Rotaru – istoric și critic literar – 100 de ani de la naștere (11 septembrie 1924 – 18 decembrie 2006)
– Vitrină de carte realizată la Sala de lectură Carte curentă –
Ion Rotaru a studiat la Şcoala Normală din Bacău şi a urmat cursul superior al Liceului „Principele Ferdinand” din aceeaşi localitate, luându-şi bacalaureatul în anul 1947. Îşi continuă studiile la Facultatea de filologie a universităţii bucureştene. În paralel cu pregătirea doctoratului devine colaborator extern la Istitutul de Lingvistică al Academiei Române. Îşi susţine doctoratul în 1964 cu teza „Eminescu şi poezia populară”, lucrare care a fost tipărită în anul următor. Este cooptat în anul 1953 la catedra de literatură română a Facultăţii de filologie a Universităţii din Bucureşti, trecînd prin toate gradele didactice, pînă la cea de profesor. A fost lector la Facultatea de litere a Universităţii din Lyon, iar după anul 1995 a fost profesor la instituţii de învăţămînt superior particular precum Universitatea „Spirul Haret”, Colegiul de Birotică, Institutul de Istorie a Diplomaţiei „Emil Racoviţă” ş.a.
Opera sa principală, „O istorie a literaturii române”, apărută în perioada 1971-1987, constituie una dintre puţinele încercări postbelice de abordare integrală a evoluţiei istorice a literaturii române.
Ion Rotaru a îngrjit sau prefaţat scrieri importante semnate de Dimitrie Cantemir, Ion Neculce, Constantin Stamati, Vasile Alecsandri, Nicolae Filimon, Mihai Eminescu, Ion Creangă, George Coşbuc, Nicolae Iorga şi alţii. Este autorul a altor numeroase cărţi de critică sau istorie literară.
S-a stins din viaţă la Bucureşti, în ziua de 18 decembrie a anului 2006, la vîrstă de 82 de ani.
Sursa: https://melidoniumm.wordpress.com