Maramureșul muzical: lexicon biobibliografic

O CARTE DE BUNĂ ȘI DEMNĂ MEMORIE CULTURALĂ

În trecut se spune, mai mult în stil de prevestire, că în mâinile acelui om condeiul îi va ședea bine odată! Acum, în fața acestei lucrări monumentale, pot să rostesc din preaplinul certitudinilor consolidate prin lectură, că autorilor li se potrivesc perfect „meseria” şi pasiunea de a scrie. Căci, jucând rolul de cronicari ai timpurilor trăite şi completând aceste eforturi cu o documentare încărcată de spiritul acribiei, Simion și Lotica Vaida reușesc să ne aducă din sinuosul univers al drumurilor Mnemosinei ceea ce ar putea fi interesant vectorial pentru Istoria Armoniei în Maramureș.

 

Metodologia aplicată de cei doi cercetători e simplă în structură, dar amplă în făptură. Simplă, deoarece dintre cei încă trăitori au fost alese figurile cele mai „răsunătoare” și mai reprezentative, iar pentru cei înveșniciți sita valorică este deja bine configurată. Voi asemăna, însă, hărnicia acestor cronicari-scormonitori cu o ritualică închinăciune. Căci, spun marii mărturisitori, există o poziție privilegiată pentru cei ce se îndeletnicesc cu astfel de „lucruri sfinte” cum sunt cele care privesc istoriile. O poziție în care memoria se înșiruie corect, dacă cel ce reflectă stările de lucruri cade în genunchi în fața lor! De apreciere, de admirație, de iubire, de extraordinar, de misterios…!

Este o carte adevărată, de bună și demnă memorie culturală. Memorie activă, actuală sau retro, responsabilă, neumbrită de falsități, escaladând dificultățile de documentare prin fiorul zilnic al materialului nou de lucru. O știre de ici, alta de acolo sau de dincolo, o corectare, ajustare de informație eronată, un gând adventiv consolidând firesc verticalitatea fiecărui „personaj” conduc în final la un mozaic complex și sofisticat, apt să poarte eticheta nobilă de laudator temporis acti (elogiator al timpului de odinioară) așa cum erau gratulate astfel de eforturi în vremurile bune în care pecețile prețiozității se „aplicau” în limba latină.

„Maramureșul muzical” este nu doar un dicţionar al unor performeri într-un domeniu atât de elevat şi iubit. Cartea joacă, în plus, rolul de ghid însoţitor pentru călătorii romantice, dar neromanţate, pe cărările fascinante ale armoniilor ce au însoțit ab incunabulis (din leagăn, de la începuturi) acest ţinut mirabil şi admirabil. Este, apoi, o carte de citire, pentru cei care învaţă să buchisească părţi din universul fanteziei muzicale. Şi o carte de iubire ce panoramează cu sensibilitate evoluţii de existenţă semnificativă pentru orizonturile culturale bine temeluite într-un cronospaţiu magic.

O scânteie de gând a animat două spirite celeste și a pornit la lucru temeinic doi profesori de scripta manent. Melodiile zboară, partiturile rămân! Și mai rămâne în noi, chiar peste ani, vibrația unui cânt sau a unui viers cântat, ceea ce ne face să fim mai atenți cu memoria noastră, mereu înfruntată și confruntată cu selecții și ștergeri, de regulă, involuntare. Vibrație care, în fapt, ne pregătește subtil, dar temeinic, pentru înșiruirea unei limbi noi. E limba armoniilor divine ce are un singur cod și-o singură menire. Să-i facă pe oameni mai buni, mai deschiși la suflet, mai înflăcărați către viață, mai luminați spre orizonturi.

 

postfață de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
Redactor-șef al revistei „Familia română”

***

„Ceea ce surprinde, de la prima vedere, în această Enciclopedie a profesorilor Simion şi Lotica Vaida este imaginea globală a fenomenului muzical artistic prin care parcă respiră spiritul unei zone hărăzite de Dumnezeu pentru arta sunetelor, Pulsul viu al creaţiei populare se leagă de natura acelor locuri încântătoare.

Autorilor Simion şi Lotica Vaida care au adunat în aceste pagini strădaniile unor personalităţi demne să ilustreze cultura muzicală a Maramureşului, trebuie să le fim recunoscători pentru imensa muncă de culegere, sistematizare şi oglindire a unui material documentar care zăcea ascuns în patrimoniul spiritual naţional. Lexiconul biobibliografic Maramureşul muzical, departe de a fi doar o carte de vizită a unui ţinut de încântătoare zonă turistică, reprezintă o piatră de temelie pentru un viitor panteon al culturii seculare naţionale.”

Text de pe coperta 4 – de prof. univ. dr. Viorel Cosma

***

„Din paginile acestui minunat album, răzbat spre noi sunete de vioară, acorduri de flaut ori taragot, dar mai ales voci unice, care ne apără de ură şi singurătate. Cred că muzica alungă urâtul din noi. Devine un fel de inel al lui Saturn. Aşa devenim şi noi fiinţe cosmice, unde ne întâlnim cu Armonia şi Cuvântul. Cartea încântătoare, de care mă bucur scriind aceste rânduri, adună între coperţile ei valorile muzicale ale Maramureşului. Apărută cu girul Editurii Muzicale, confirmă respectul pentru o trudă sistematică şi îndelungată. Ne demonstrează că Nordul are o mare şi variată energie muzicală. Care trebuie cunoscută. Tocmai asta şi-au propus cei doi autori. Ei mărturisesc, la începutul cărţii, că au dorit să înscrie Maramureşul, printr-un dicţionar muzical, pe orbita naţională şi europeană. Aflăm că mulţi dintre cei care s-au dăruit muzicii în acest Ţinut sunt răspândiţi prin lume. Din Canada în Statele Unite ale Americii, ori în Noua Zeelandă. Sau în alte zări ale Pământului. S-au regăsit, acasă, în acest album-dicţionar. Autorii au avut în vedere realizările fiecăruia, contribuţiile personale importante, precum şi însemnătatea activităţii în genul de muzică în care s-au făcut cunoscuţi. Au complexe fişe de dicţionar cei născuţi în spaţiul Maramureşului, dar şi cei care, originari din alte locuri, au devenit, prin măiestria lor, ai acestui loc. […] Maramureşul muzical este o carte care cântă singură.”

Gheorghe Pârja: http://www.graiul.ro/2018/09/17

 

 

 

Sursa: Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis”
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare