65 de ani de la moartea poetului
– Vitrină de carte realizată la Compartimentul Împrumut carte pentru adulți –
„Drumul lui Labiş în literatură este aşa cum i-a fost şi scurta viaţă: implacabil, cu etape desenate foarte lucid. Acest copil de geniu în care nu e bine să vedem o căprioară ‒ el a fost etern, vînătorul ‒ acest Nicolae Labiş rămîne un bărbat al poeziei din stirpea învingătorilor.” (Gheorghe Tomozei, în Prefaţa la „Albatrosul ucis”)
Nicolae Labiş s-a născut la 2 decembrie 1935, la Poiana Mărului, comuna Mălini, raionul Fălticeni, judeţul Baia, azi Suceava, părinţii săi fiind Eugen şi Ana-Profira, învăţători.
Cea mai reprezentativă poezie a sa este „Moartea căprioarei”, despre care George Călinescu afirma: „Chiar dacă n-ar mai fi scris şi alte poezii, «Moartea căprioarei», singură, este în măsură să fixeze numele lui Labiş, în conştiinţa generaţiilor tinere, ca un mare poet”.
Un episod trist, cât se poate de real, din copilărie, avea să-l inspire mai târziu pentru această poezie: se întâmpla în perioada de secetă cumplită de după război, când micul Nicolae îşi însoţea tatăl, deseori, la vânătoare. Mai târziu, tatăl afirma: „… în casă n-aveam de nici unelea, era spre seară, când am luat puşca şi am plecat în pădure. L-am luat şi pe Nelu. Era mic şi era înfometat şi însetat, dar nu i-am dat voie să bea din izvorul la care bănuiam că va veni să se adape căprioara … Am tras. Băiatul era îndurerat. Acolo, în pădure, am aprins un foc şi am fript pentru el inima şi rărunchii bietei vietăţi”…
În scurta sa viaţă, iniţial devotat regimului comunist, Labiş şi-a reevaluat atitudinea, iar pentru acest fapt, nu ar fi fost iertat, se spune în cartea „Timpul asasinilor”. După moartea sa au existat numeroase speculaţii care susţineau că poetul ar fi fost, de fapt, împins sub tramvai, însă condiţiile în care s-a produs accidentul au rămas neelucidate.
Moartea sa survine timpuriu, după ce, în noaptea de 9-10 decembrie 1956, suferă un accident de tramvai, în staţia din vecinătatea Spitalului Colţea, fiindu-i fracturată coloana vertebrală. La 22 decembrie 1956, Nicolae Labiş moare la doar 21 de ani.
La moartea poetului, Geo Bogza mărturisea: „Am sentimentul, am certitudinea, deznădejdea şi revolta că în Nicolae Labiş destinul a strivit pe cel ce ar fi putut fi marele poet al generaţiei sale.”
În centrul comunei Mălini, judeţul Suceava, se află Casa Memorială „Nicolae Labiş”, fosta locuinţă a familiei de învăţători Profira şi Eugen Labiş, locul unde a trăit poetul un timp din scurta şi fulgerătoarea sa viață și unde a scris o parte din opera sa.
