„Pe urmele lui Duiliu Zamfirescu” – expoziţie de carte realizată la Filiala „Nicolae Iorga’’, cu ocazia aniversării a 165 de ani de la naşterea prozatorului Duiliu Zamfirescu (30 octombrie 1858). Duiliu Zamfirescu s-a născut în data de 30 octombrie 1858, în comuna Plăineşti şi s-a stins din viaţă la 3 iunie 1922, la Agapia. A scris versuri, proză scurtă, piese de teatru şi romane.
„În perioada 1877 – 1880, Duiliu Zamfirescu urmează cursurile Facultăţii de Drept de la Bucureşti. În anul 1881, practică o scurtă perioadă avocatura la Focşani, urmând ca un an mai târziu să devină redactor la ziarul România Liberă din Capitală. Duiliu Zamfirescu îşi face debutul în literatură în anul 1883 cu volumul „Fără titlu”, publicat în revista „Literatorul”, condusă de Alexandru Macedonski. În acelaşi an intră în cercul Junimii. În anul 1888 începe colaborarea cu revista Convorbiri literare, în care a publicat o mare parte din operele sale. Noapte bună, Locotonentul Sterie, Spre Mare, Conu Alecu Zăgănescu, Subprefectul şi Străbunii noştri reprezintă câteva dintre acestea. Duiliu Zamfirescu scrie în anul 1911 primul roman epistolar-filozofic din literatura română, intitulat „Lydda”, dar cea mai importantă contribuţie a sa la literatura română o reprezintă cele şase romane din Ciclul Comaneştenilor: Viaţa la ţară, Tănase Scatiu, În război, Îndreptări, Anna, Ceea ce nu se poate. În anul 1916 Duiliu Zamfirescu este ales preşedinte al Societăţii Scriitorilor din România, iar în 1918 devine vicepreşedinte al Academiei Romane.’’
Sursa: https://www.artline.ro/Duiliu-Zamfirescu-29515-1-n.html
„În perioada 1877 – 1880, Duiliu Zamfirescu urmează cursurile Facultăţii de Drept de la Bucureşti. În anul 1881, practică o scurtă perioadă avocatura la Focşani, urmând ca un an mai târziu să devină redactor la ziarul România Liberă din Capitală. Duiliu Zamfirescu îşi face debutul în literatură în anul 1883 cu volumul „Fără titlu”, publicat în revista „Literatorul”, condusă de Alexandru Macedonski. În acelaşi an intră în cercul Junimii. În anul 1888 începe colaborarea cu revista Convorbiri literare, în care a publicat o mare parte din operele sale. Noapte bună, Locotonentul Sterie, Spre Mare, Conu Alecu Zăgănescu, Subprefectul şi Străbunii noştri reprezintă câteva dintre acestea. Duiliu Zamfirescu scrie în anul 1911 primul roman epistolar-filozofic din literatura română, intitulat „Lydda”, dar cea mai importantă contribuţie a sa la literatura română o reprezintă cele şase romane din Ciclul Comaneştenilor: Viaţa la ţară, Tănase Scatiu, În război, Îndreptări, Anna, Ceea ce nu se poate. În anul 1916 Duiliu Zamfirescu este ales preşedinte al Societăţii Scriitorilor din România, iar în 1918 devine vicepreşedinte al Academiei Romane.’’
Sursa: https://www.artline.ro/Duiliu-Zamfirescu-29515-1-n.html
