Recomandări
Petre Țuțea între legendă și adevăr
– 120 de ani de la nașterea eseistului și filosofului Petre Țuțea (1902 – 1991) –
Petre Țuțea (n. 6 octombrie 1902, Boteni, Muscel, județul Argeș – d. 3 decembrie 1991) a fost un eseist, filosof, economist și om politic român.
Născut în familia unui preot, a studiat la Liceul „Neagoe Basarab” din Cîmpulung – Muscel și la Liceul „George Barițiu” din Cluj. A urmat Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, ajungând doctor în Drept administrativ. În anul 1932, fondează revista „Stînga: linia generală a vremii”, unde semnează cu pseudonimul Petre Boteanu. În 1933 este referent în Ministerul Comerțului și Industriei. Între anii 1933 – 1934 a fost atașat la Legația Economică Română din Berlin, unde se întîlnește cu Nae Ionescu.
În 1935 a publicat „Manifestul revoluției naționale”, împreună cu Sorin Pavel, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu și Petre Ercuță. Între anii 1936 – 1939 a fost șef de secție în Ministerul Economiei Naționale, Biroul de publicații economice și propagandă.
A colaborat la diverse publicații, în special la „Cuvîntul”, condus de Nae Ionescu, unde publică articole de economie politică. Pe 22 decembrie 1956, sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale, este arestat și condamnat la 10 ani închisoare în 1957, apoi i se intentează un nou proces în 1959 și este condamnat la 18 ani muncă silnică, din care a executat 8 ani (1956 – 1964).
De la eliberarea sa din închisoare, până la sfârşitul vieţii, Ţuţea va trăi extrem de modest și va fi sub permanenta urmărire a Securităţii. Trebuie spus că Ţuţea a realizat numeroase proiecte în timpul vieţii, majoritatea rămase în manuscris: eseuri, dialoguri filosofice, teologice și antropologice. Singurele sale apariţii au fost reprezentate de mici texte, publicate în revistele „Familia” și „Tribuna”, însă el nu va apuca, în timpul vieţii, să-şi vadă numele pe vreo apariţie editorială.
Sursa: http://istoria.md/articol/Petre_Țuțea _biografie
