Calendar cultural
Ștefan Luchian, denumit „poetul plastic al florilor”, s-a născut la 1 februarie 1868, la Ştefăneşti, un sat din Botoşani. În 1873 familia Luchian se mută la Bucureşti. Ştefan Luchian se înscrie în 1885 la clasa de pictură a Şcolii Naţionale de Arte Frumoase, pe care o absolvă în 1889, obţinând medalia de bronz pentru un „Cap de expresie” şi un „Studiu după natură”. În toamna anului 1889 pleacă la München, unde studiază două semestre la Academia de arte frumoase şi execută copii după operele lui Correggio şi Rembrandt, aflate la Muzeul de artă. Revine în ţară în 1890 şi participă la prima expoziţie a societăţii de artă Cercul artistic. Pleacă în anul următor la Paris, unde studiază la Academia Julian şi cunoaşte, în muzee şi expoziţii, viaţa artistică pariziană.
Revenit la Bucureşti, în 1896, va fi principalul iniţiator al „Expoziţiei artiştilor independenţi”, care se va deschide chiar în faţa Salonului Oficial. În 1900 participă cu două pasteluri la „Expoziţia Universală” de la Paris. În acelaşi an apar primele manifestări ale unei afecţiuni ale măduvei spinării, care, după ameliorări trecătoare alternând cu noi agravări, îl lasă infirm pentru tot restul vieţii.Din vasta sa creație artistică, amintim doar peisajele „Ultima cursă de toamnă” – 1892, „Margine de crâng” – 1903, „Sălciile de la Chiajna” – 1906, „Fântâna de la Brebu” – 1908, „După ploaie” – 1909, „Vara” – 1912, portretele „Safta florăreasa” – 1901 şi „Moș Nicolae Cobzarul” – 1906, compozițiile și naturile statice „Dumitrița” – 1904, „Părăluțe” – 1907, „Anemone” şi „Maci” – 1910, autoportretul „Un zugrav”. Luchian a realizat şi picturile interioare ale Bisericii „Sf. Alexandru” din Alexandria, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ștefan Luchian a decedat în noaptea de 27/28 iunie 1916, în camera – atelier de la parterul casei sale de pe actuala stradă Mendeleev din Bucureşti.
La 28 octombrie 1948, Ştefan Luchian a fost ales membru post – mortem al Academiei Române.
