30 de ani de la moartea poetului maramureșean Tiberiu Utan (26.05.1994)
– Vitrină de carte realizată la Compartimentul Împrumut carte pentru adulți –
S-a născut la 21 martie 1930 la Văleni, Maramureș, într-o familie de învățători. A fost căsătorit cu scriitoarea Lucia Olteanu, vreme îndelungată directoare a studioului Animafilm, iar fratele său, Sever Iuliu Utan, a fost la rândul lui scriitor. S-a stins din viață la București, la 26 mai 1994.
Într-un interviu, poetul se confesa: „Din clasele primare mi-a fost inoculat un cult pentru carte, nu numai pentru conţinutul ei, ci şi pentru ea ca obiect. Poate mă veţi considera tipicar, dar până în buna zi de azi, a îndoi o pagină de carte mi se pare un sacrilegiu. După tata, am avut noroc în continuare de dascăli buni.
[…] În sala festivă a liceului, înghesuiţi până la refuz, plătind un modest bilet de intrare, ne adunam să-i vedem şi să-i auzim vorbind pe Blaga, Ion Lupaş, Agârbiceanu, Minulescu şi alţii. În acei ani aveam să-i descopăr şi să mi-i apropii pe aceşti mari scriitori şi mai cu seamă pe unicul, pe însinguratul Bacovia.”
„Într-o generație bogată în poeți, Tiberiu Utan își are locul și nota lui originală, provenită dintr-o sensibilitate aparte pentru un univers plin de transparențe și suavități.
Tiberiu Utan este un timid și poezia este pentru el un joc cu porțelanuri fragile, o trecere printr-un câmp de flori, cu spaima enormă de a nu le strivi. Extazul este înfrânt de infinite precauții, din teama poetului de a vorbi în tonuri prea înalte despre lucruri atât de delicate.” (Eugen Simion, 1975)
Sursa: coperta la „Plecările, întotdeauna dor”
