Învierea lui Mozart / Boala neagră
Nina Berberova,
Brânduşa Prelipceanu &
Irina Mavrodin (trad.),
Bucureşti, Humanitas, 2007.
Brânduşa Prelipceanu &
Irina Mavrodin (trad.),
Bucureşti, Humanitas, 2007.
„«Dacă aţi putea să înviaţi un om, pe cine aţi alege? Într-o seară a anului 1940, la un conac situat la vreo 50 de kilometri de Paris, într-o conversaţie liniştită, câteva femei şi câţiva bărbaţi se amuză să răspundă la această întrebare. Maria îşi doreşte nespus de mult să învie Mozart. Nu ezită nicio clipă să-l aleagă. Poate pentru că e război şi e nevoie de ceva care să fie dincolo de războaie.
Poate fiindcă Maria, femeie căsătorită, cu un copil vitreg bolnav, nu mai aşteaptă nimic de la viaţă, iar Mozart a fost dintotdeauna pentru ea ceva care ţine loc de fericire. Sau poate ca să se bucure timp de o noapte, auzindu-l cum cântă la pian. Mozart e o dorinţă, una frumoasă. Peste câteva zile, un bărbat necunoscut soseşte la conac. Vine de departe şi mâinile lui sunt fine.» (Ioana Pârvulescu)”
Poate fiindcă Maria, femeie căsătorită, cu un copil vitreg bolnav, nu mai aşteaptă nimic de la viaţă, iar Mozart a fost dintotdeauna pentru ea ceva care ţine loc de fericire. Sau poate ca să se bucure timp de o noapte, auzindu-l cum cântă la pian. Mozart e o dorinţă, una frumoasă. Peste câteva zile, un bărbat necunoscut soseşte la conac. Vine de departe şi mâinile lui sunt fine.» (Ioana Pârvulescu)”
Sursa: humanitas.ro
