Vitrina de carte: 120 de ani de la nașterea scriitorului Mihail Drumeș

„(…) Mi-am început cariera literară la… zece ani, pe când eram şcolar în clasa a treia primară. Atunci învăţătorul ne-a dat o compunere: să dezvoltăm în proză două desene din cartea de citire. Am aşternut o pagină, două, trei, dar povestea nu s-a isprăvit decât după miezul nopţii. Scrisesem

douăsprezece pagini mari şi late (…). Văzând compunerea mea, învăţătorul a făcut ochii mari, încât îi văd şi acum, după o viaţă de om (…). Când a terminat lectura, a spus: «Să ştiţi, băieţi, colegul vostru are să ajungă scriitor, iar voi o să citiţi cărţi scrise de el».”

„Mihail Drumeş, «Vara, cireşul de lângă balconul meu se uită cum mă războiesc cu albul hârtiei»”, în Nicolae Pop, «Perimetrul sentimental. Dialoguri cu scriitori olteni», Editura Scrisul românesc, Craiova, 1980, pp. 137-140.

Mihail Drumeş (n. 26.11.1901 Ohrida, Macedonia – d. 27.11.1982), romancier şi dramaturg (pseudonim al lui Mihail Dumitrescu), a fost fiul sârboaicei Despina şi al meseriaşului Vasile Dimitrie (devenit Dumitrescu după ce s-a stabilit în România). Era elev la liceul din Balş, când scotea o revistă şcolară, „Licăriri”, în care publica versuri şi proză. După război, a urmat liceul la Craiova, apoi a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii Bucureşti, a lucrat ca profesor de liceu şi cronicar dramatic la ziarul „Rampa”, în 1939 devenind proprietarul Editurii Bucur Ciobanul. În 1927 a debutat editorial cu volumul de nuvele şi schiţe „Capcana”, căruia i-au urmat, în 1930, romanul „Sfântul Părere” şi, în 1932, prima piesă, „Ioana d’Arc”, publicată la invitaţia lui Nicolae Iorga.

Dintre cele mai îndrăgite volume ale autorului amintim: „Invitaţia la vals” (1937), „Elevul Dima dintr-a şaptea” (1946), „Cazul Magheru” (1971).