„Cezar Baltag, conceptul şi privirea”
– 20 de ani de la moartea eseistului și poetului (1997)
Poetul, eseistul și traducătorul Cezar Baltag, este unul dintre cei mai valoroși reprezentanți ai generației resurecției lirismului, alături de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, numită și generație șaizecistă. După finalizarea studiilor, Cezar Baltag își începe cariera publicistică ca redactor la „Gazeta literară”, urmând ca din 1968 să lucreze ca redactor-șef adjunct la „Luceafărul”, apoi ca redactor-șef la „Viața românească”.
În 1960 debutează editorial cu volumul de versuri „Comuna de aur”, în colecția „Luceafărul” a Editurii pentru Literatură. În 1972 pleacă în SUA, acolo îl va cunoaşte pe Mircea Eliade şi va deveni discipolul acestuia, traducând în timp cele 3 volume ale „Istoriei credinţelor şi ideilor religioase”, 1981-1988, apoi şi „Dicţionarul religiilor”, 1993, „Nostalgia originilor”, 1994.
Cezar Baltag este distins de mai multe ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor, primește în 1981 Premiul Academiei Române și Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru integrarea operei poetice în 1993. Poetul s-a stins din viață pe 26 mai 1997 la București.
