90 de ani de la moartea lingvistului şi filologului român Alexandru Philippide (1933), membru titular al Academiei Române –
– Vitrină de carte realizată de Compartimentul Împrumut carte pentru adulți –
La 1 mai 1859 se naşte la Bârlad, Alexandru Philippide. Se înrudea pe linie paternă cu Dimitrie Philippide, călugăr, erudit, istoric şi om de litere grec, profesor la Academia Domnească din Bucureşti. Urmează şcoala primară la Bârlad și Liceul „Gheorghe Roşca Codreanu” din oraşul natal.
În 1881 absolvă liceul şi se înscrie la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii Mihăilene din Iaşi. În perioada studenţiei a fost bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Iaşi. Continuă studiile la Universitatea din Halle, Germania.
În 1890 începe cariera didactică, fiind numit profesor de limba română la Liceul Național din Iaşi iar în 1893 a fost numit profesor universitar prin concurs, şi titular al catedrei.
Se căsătoreşte cu Johanna Minckwitz, doctor în filologie apoi cu Lucreţia Nemțeanu, novice la Agapia.
În 1898 devine membru corespondent al Academiei Române. Între 1898 şi 1906, sub egida Academiei, a lucrat la „Dicţionarul limbii române”.
Pe 20 martie se naşte fiul său, Alexandru A. Philippide, viitor poet, scriitor şi traducător.
Din 1913-1918 este decan al Facultăţii de Litere şi Filozofie al Universităţii din Iaşi.
În 1927 înfiinţează Institutul de Filologie Română, care astăzi îi poartă numele.
A elaborat cărți fundamentale pentru lingvistică și filologia română: „Principii de istoria limbii”, „Gramatică elementară a limbii române”, „Originea românilor” și altele.
Decedează la 12 august 1933, la Iaşi.
Sursa: www.globalinfo.ro/z/biografie_alexandru_philippide.htm
