Calendar cultural
Iuliu Maniu, „Sfinxul de la Bădăcin”. 150 de ani de la nașterea omului politic (1873), membru de onoare al Academiei Române, ministru și președinte al Consiliului de Miniștri în mai multe mandate ‒ vitrină de carte realizată la Compartimentul Împrumut carte pentru adulți.
Iuliu Maniu a fost unul dintre cei mai prestigioşi oameni politici din istoria României, membru de onoare al Academiei Române din 7 iunie 1919. Având o carieră politică ce s-a întins pe parcursul a 56 de ani, Iuliu Maniu s-a numărat printre marii oameni de stat ai ţării, luptând cu perseverenţă împotriva tendinţelor autoritare ca un adevărat apărător al democraţiei.
Calitatea care l-a consacrat în prim planul scenei politice a fost moralitatea ireproşabilă, motiv pentru care era numit „sfinxul de la Bădăcin”, comitatul Sălaj, locul unde a copilărit şi unde la maturitate se retrăgea pentru a se odihni. Obişnuia să spună despre acest loc, foarte drag lui: „La Bădăcin, parcă şi aerul este mai proaspăt. În liniştea grădinii uit greutăţile zilnice, pentru că aici sunt cu adevărat acasă”.
Fiul avocatului Ion Maniu, strănepot al lui Simion Bărnuțiu, și al Clarei Coroianu, sora memorandistului Iuliu Coroianu, Iuliu Maniu s-a născut în 8 ianuarie 1873 la Bădăcin, în comitatul Sălaj, Regatul Ungariei, parte a Austro-Ungariei. La sfârșitul Primului Război Mondial, Iuliu Maniu a participat pe frontul italian, cu gradul de locotenent. Ulterior a preluat comanda trupelor românești din Viena și împrejurimi, restabilind ordinea în capitala Austriei.
Iuliu Maniu a avut un rol deosebit în organizarea Adunării din 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia și a Unirii Transilvaniei cu Regatul României, ținând un discurs în care arăta că: „Noi… privim înfăptuirea unității noastre naționale ca un triumf al libertății omenești. Noi nu vrem să devenim din oprimați, oprimatori, din asupriți, asupritori. Noi vrem să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor și cetățenilor”.
În ziua următoare proclamării Unirii Transilvaniei cu Regatul României la Alba Iulia, la 2 decembrie-1918 a fost ales Ministru Prezident (președinte) al Consiliului Dirigent al Transilvaniei și șef al Resortului de Interne. Sub conducerea lui Iuliu Maniu, Consiliul Dirigent implementează trecerea puterii de stat către organismele Regatului României și adoptă legi importante precum legea pentru Reformă Agrară în Transilvania și Legea Electorală, în perioada 2 decembrie 1918- 4 aprilie 1920.
Însemnat om politic și avocat, în viața politică a Regatului României, Iuliu Maniu a fost cunoscut ca președinte al Partidului Național Român din 1919 până în 1926, președinte al Partidului Național Țărănesc între 1926-1933 și 1937-1947, ministru adinterim la Finanțe între 15-26 octombrie 1929 și ca președinte al Consiliului de Miniștri al României: 10 noiembrie 1928-7 iunie 1930, 13 iunie 1930-10 octombrie 1930, 20 octombrie 1932-12 ianuarie 1933. Guvernările național țărăniste s-au desfășurat în perioade dificile, precum perioada crizei economice mondiale din 1933.
În perioada ce urmează Celui De-al Doilea Război Mondial, Iuliu Maniu se opune ocupației sovietice, fapt pentru care va fi arestat în 1947, în urma înscenării de la Tămădău. În vârstă de 74 de ani, va fi condamnat la închisoare pe viață, în urma unui proces trucat. Se stinge din viață, în detenție, în închisoarea Sighet, din Sighetu Marmației, la data de 5 februarie 1953, la vârsta de 80 de ani.
„Nici o jertfă nu e prea mare când este pentru neam şi adevăr.” (Iuliu Maniu)
„Ceea ce se naşte în faţa ochilor noştri uimiţi este modelul, personalitatea capabilă să-şi asume încă din tinereţe istoria şi să răspundă până la sfârşit, nu numai cu propriul destin ci şi cu viaţa, pentru ea.” (Ana Blandiana)
