Vitrină de carte realizată de Compartimentul Împrumut carte pentru adulţi.
Drepturile omului pentru care s-a luptat Paul Goma în 1977 erau, în definitiv, pentru noi toți.
Astăzi, citind cu întârziere «Culoarea curcubeului», ne cutremură singurătatea de atunci a scriitorului, lipsa de ecou a demersului său, reacțiile celor din jur. Și totuși, ce lecție de iubire și de rezistență în această singurătate!” (Tia Șerbănescu, 1991)
„Artistul trebuie să fie liber, chiar dacă nu este, din nu interesează care motiv, să zicem: închisoarea; el trebuie să încerce să rămână liber, să spună adevărul, ca un om liber, fiindcă adevărul face ca spiritul să devină liber, iar libertatea îl face și adevărat!” (Paul Goma, «Ostinato»)
Poate cel mai cunoscut disident din timpul României comuniste și unul dintre cei mai cunoscuți scriitori postbelici, PAUL GOMA s-a născut la 2 octombrie 1935 în Basarabia ca al doilea fiu al unei familii de învățători români.
De numele lui PAUL GOMA se leagă începutul disidenței românești, în 1977, dar și singurul demers colectiv, cu audiență și susținere însemnate, pentru respectarea drepturilor omului din România: în primăvara anului 1977, într-o Românie zguduită de un cutremur devastator, „mișcarea Goma” lasă să se vadă fisurile existente în relația dintre regimul comunist și societatea românească.
Experiența lui cuprinde o serie de episoade de confruntare cu Securitatea, de detenție și de efecte dramatice distorsionante ale propriei vieți. Opera sa este, în mod firesc, o reflectare a acestei experiențe.
Opoziția lui PAUL GOMA față de regimul Ceaușescu s-a soldat în 1977 cu expulzarea lui în Franța.
Cazul militantului pentru respectarea drepturilor omului în România fusese internaționalizat și va deveni ulterior și mai mediatizat: niciun alt scriitor român din perioada comunistă nu a avut notorietatea lui.
Pe 18 martie 2020, Paul Goma a fost internat la spitalul La Pitié Salpêtrière din Paris, infectat cu coronavirus și a murit în noaptea din 24 spre 25 martie 2020.
Cum a trăit PAUL GOMA experiența libertății refuzate într-un regim dictatorial și cum și-a asumat această idee a libertății reprezintă interesul maxim al operei politice a lui PAUL GOMA.
Anticomunismul lui PAUL GOMA a comportat toate riscurile, era excepțional. De aceea nu trebuie să-l privim azi ca pe un simplu caz documentar, istoricizat, ci ca pe unul de exemplaritate morală ce merită permanentizat ca memento și ca termen de comparație pentru noi înșine.
