De Gheorghe PÂRJA
Mă uit în calendarul creștin-ortodox și astăzi, 23 aprilie, este Ziua Sfântului Mucenic Gheorghe. În pruncie, dimineața, mama venea cu un pahar cu apă în casa mea unde aveam cărți, și mă stropea tandru cu câțiva stropi, că așa era datina. Poarta de lemn de la intrarea în curte era înstruțată cu ramuri tinere de mesteacăn, aduse de mine de pe Moine. Fetele satului erau atente pe unde trec în această zi, că feciorii le pândeau de după garduri pentru a le stropi. Uneori suficient de vârtos.
Mă uit în alt calendar și aflu că în această zi este Ziua Cărții și a dreptului de autor. Este și Ziua Bibliotecarului. Și trec ușor de la sfinți la acești îngeri ai cărților, care le adăpostesc cu o grijă exemplară. Neamului de bibliotecari din istoria lumii, și din istoria noastră, îi datorăm viața cuvintelor, puterea cărților, ființa noastră vorbitoare.
De aceea, când intru în Catedrala Cărții din Baia Mare fac cuvenita închinăciune pentru cărturari, pentru sufletul nobil al slujitorilor ei. Priviți în jur și vedeți clădiri importante roase de viermele vremii, cu lacrima ruinei pe ele, pe când Catedrala Cărții din Baia Mare are strălucire în vremuri suficient de cețoase pentru cultură. Laudă semințelor și-n veci tuturor, ca să stăm sub privilegii blagiene. Mă întorc în vreme pentru a recupera o amintire. Toți cei mici visează să ajungă oameni mari. Venind pe lume la umbra unor păduri, visam să ajung pădurar. Ce bine era! N-a fost să fie, dar am ridicat pădurea în cuvânt cu rădăcini cu tot. M-am legat de viața cărților și musai, mi-am zis eu în mintea de prunc, să mă fac bibliotecar. Iar gândul acesta s-a întâmplat într-un fel. Am început să adun cărți într-un fel aparte. Pe vremea aceea, când eram eu prunc, magazinul de consum din sat dădea cărți cumpărătorilor de ulei și zahăr ori pânză de diftin. Așa se adunau prin casele sătenilor cărți valoroase, trimise fără niciun discernământ. Nu știu dacă era bine sau rău. Dar știu că am recuperat de la o bătrână din vârful satului, Procesul lui Kafka, ediție cartonată, numai bună pentru a acoperi oala cu lapte. Așa am început să cutreier satul și să adun cărți. Oamenii mi le dădeau fără să-mi ceară ceva în schimb. Doamne, ce titluri! În șură. Pe un podișor vopsit în culoare albastră, am pus zeci de cărți. Unele le păstrez și în ziua de astăzi. Dar nu m-am mulțumit să le pun în podișor. Am dorit să le fac cunoscute pe Ulița Bisericii. Într-un caiet de dictando am trecut numele pruncilor de pe Uliță, cărora duminica după-amiaza le împrumutam cărți pe bază de semnătură. Povestea a durat câțiva ani.
Așa am prins iubire de această catedrală a spiritului, care este biblioteca. În anii liceului, în studenție am petrecut multă vreme în lumea cărților. Îmi aduc aminte de un cititor consacrat de la Biblioteca Academiei, pe numele lui, Șerban Cioculescu. Bibliotecarele de la instituția academică își fixau ceasul după prezența, la ora exactă, a distinsului critic în sala de lectură. După cum spuneam, biblioteca rămâne o catedrală a spiritului, în ciuda concurenței pe care i-o face comunicarea electronică. Cititul cărților rămâne o salvare pentru orice om.
Mă bucur că în Nord, rostul Bibliotecii este prețuit. În fiecare săptămână, sălile ei sunt un stup de evenimente. Acest depozit de cultură este o avere națională. Dacă bibliotecile comunale, multe, sunt în suferință, în orașe ele sunt energii spirituale active. Mai ales în Baia Mare, Sighetu Marmației, Vișeu de Sus, Târgu Lăpuș, ori Săliștea de Sus. Pe care le cunosc mai bine.
Simpozionul Rolul cărții și al lecturii în societatea informațională
Da, Ziua Cărții și Ziua Bibliotecarului! Astăzi la Biblioteca Județeană are loc Simpozionul Rolul cărții și al lecturii în societatea informațională, moderat de dr. Teodor Ardelean, directorul instituției, avându-i alături pe universitarii Florian Roatiș și Ștefan Vișovan. Semn că prestigioasa Catedrală a Cărții este preocupată de contextul în care trăiește. M-am uitat în alt calendar și am văzut că este și Ziua Forțelor Terestre Române. Iar mă întorc la Ziua Cărții, cinstită astăzi. Cinste slujitorilor cărții din Maramureș, îndeosebi bibliotecarilor băimăreni. Mulțam domnule prieten, Teodor Ardelean, pentru felul în care ai gospodărit această instituție a Luminii. Cei care nu văd acest fapt, nu este târziu să deschidă fereastra spre bine. Încolo, astăzi voi citi o carte și nu voi uita biblioteca din șură. Care m-a făcut om în lumea cărților. AVE!
Articol preluat din Graiul.ro (23 aprilie 2024)
