Béla Bartók (25 martie 1881, Sânnicolau Mare – 26 septembrie 1945, New York)
„Bartók a început să culeagă folclor maghiar prin anul 1905, iar folclor românesc din vara anului 1909. Timp de nouă ani, pînă în toamna lui 1918, a cules cam 3500 melodii populare româneşti, dintre care: vreo 670 din Bihor, 365 din Maramureş, cam 500 din Hunedoara, vreo 400 din fostele judeţe bănăţene Timiş şi Torontal şi aproximativ 1560 din fostele judeţe ardelene Arad, Alba, Cluj, Mureş, Satu Mare, Someş şi Turda. Materialul cules se află înregistrat pe vreo 1200 cilindri de fonograf – după unele date vreo 800 – dintre care 794 sînt în păstrarea Muzeului Naţional de Etnografie din Budapesta. Bartók a învăţat romîneşte, după propria sa mărturisire « din dragoste pentru muzica romînească », pentru care a avut întotdeauna cuvinte de caldă preţuire. Despre muzica populară românească din Bihor, de pildă, scria în 1914, că « este poate cea mai minunată muzică populară de pe întreg teritoriul Ungariei, care luată chiar şi în chip absolut e atît de fermecătoare, încît ar putea-o admira toţi oamenii de muzică ai Europei».”
(Tiberiu Alexandru, Béla Bartók și folclorul românesc, În: Revista de folclor, 1956, nr.1-2, p. 265.)
Sursa: Mária BERÉNYI, Redacția „Bibliotheca septentrionalis”, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare
