Bicentenarul naşterii poetului Petőfi Sándor

 

Sándor Petőfi (n. 1 ianuarie 1823, Kiskőrös, Regatul Ungariei, Imperiul Austriac – d. 31 iulie 1849, Albești, Principatul Transilvaniei, Imperiul Austriac) a fost un poet romantic maghiar de origine slovacă, erou al Revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania.

S-a născut într-o familie modestă: tatăl său, Ștefan Petrovics (n. 15 august 1791 – d. 21 martie 1849), era un meșter măcelar de origine sârbă din comitatul Nitra, iar mama sa, Maria Hrúz (n. 26 august 1791 – d. 17 mai 1849), era de origine burgheză slovacă din Kecskemét. Sándor Petőfi a fost botezat în biserica luterană din Kiskőrös.

Avea șapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu avea să îl considere orașul său natal. Tatăl lui a încercat să-l dea la cele mai bune școli. În total Petőfi a învățat la nouă școli, având vârsta de abia 5 ani când a început școala. Când poetul a împlinit vârsta de 15 ani, familia lui și-a pierdut toată averea ca urmare a inundațiilor din 1838 și a girării unei rude. Petőfi a fost nevoit să părăsească școala și să lucreze ca actor la Pesta, învățător la Ostffyasszonyfa și soldat în Sopron.

În 1842, i-a fost publicată în ziarul Athenaeum o poezie pe care a semnat-o Petrovics Sándor. În același an, la 3 noiembrie, a publicat prima poezie semnată Petőfi.

La început, el era mult mai interesat de actorie și în vara anului 1841 și-a început scurta carieră în acest domeniu. A făcut parte din trupa lui Károly Sepsy, cu doar 6 actori. Fiind o trupă foarte săracă, a renunțat la actorie la sfârșitul acestui an și a hotărât să își continue studiile la colegiul din Pápa. În 1844 a mers pe jos de la Debrețin până la Pesta ca să găsească un editor pentru poeziile lui. În poeziile lui, foarte apreciate, folosea elemente populare, tradiționale, deseori cu rime folosite și în cântecele populare. În 1845 a scris cea mai lungă lucrare, poemul narativ „János vitéz”.

În 1846 a întreprins o călătorie la Carei, unde l-a cunoscut pe contele opoziționist Sándor Teleki și pe viitoarea lui soție, Júlia Szendrey. În 1847, la Baia Mare, a coborât într-o mină, ocazie cu care a scris poezia „În mină”. Soții Petőfi au locuit în Coltău între 8 septembrie 1847 și 20 octombrie 1847. În timpul acesta, Sándor Petőfi a scris cele mai frumoase poezii de dragoste. Crezul său poetic și politic este destăinuit în anul 1847: „Dacă poporul va fi stăpân în poezie, nu va fi departe să stăpânească și în politică, iată ce ne învață acest secol, iată țelul pe care trebuie să-l urmărim… Sus poporul, în iad aristocrația!”

În 1848 a participat activ la revoluție. La 16 septembrie a scris proclamația de egalitate și s-a înrolat în armată. Superiorii lui nu au fost mulțumiți de el, întrucât era recalcitrant și ataca fățiș conducerea ineficientă a armatei. Soția sa Júlia a dat naștere fiului lor, Zoltán, la 15 decembrie. Petőfi a fost nevoit să ceară o permisie, iar adversarii săi din armată l-au acuzat de lașitate.

Din cauza acestor atacuri împotriva sa, într-o scrisoare plină de demnitate, a cerut să fie primit în armata lui Bem, în Ardeal. La 19 ianuarie 1849 a plecat prin Mediaș la Slimnic, unde a fost primit cu deosebită căldură de generalul Bem și a participat prima oară la luptă. A fost distins cu „Medalia pentru merite în război”.

La 30 iulie 1849, în încercuirea făcută de trupele țariste în bătălia de la Albești, poetul Sándor Petőfi a fost dat dispărut. Unii susțin că și-a aflat moartea în timpul retragerii, alții că ar fi fost dus prizonier de război în Rusia țaristă.

Comunitatea a amenajat un muzeu în amintirea poetului Sándor Petőfi, a evenimentelor vremii și a semnificației istorice a castelului din această parte de țară.

Muzeul Memorial „Petőfi Sándor” este un muzeu județean în Coltău (Maramureș), situat la 10 km sud de municipiul Baia Mare, amplasat în Castelul Teleky Sándor. Clădirea este monument istoric, datând de la mijlocul sec. al XVIII-lea, și cuprinde o expoziție documentară dedicată poetului romantic maghiar Petőfi Sándor (1823 – 1849). Muzeul a fost organizat în anii ’50 ai secolului XX în castelul de la Coltău pentru a celebra prietenia poetului cu contele Teleki Sándor și zilele fericite de după căsătoria lui Petőfi cu Szendrey Julia, la 8 septembrie 1847, cu puternic ecou în opera marelui poet.

Clădirea este un obiectiv de patrimoniu cultural de importanță națională restaurat și consolidat cu fonduri europene.

Alte articole despre Petőfi Sándor, publicate de noi:
https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/tag/petofi-sandor-petofi-sandor/

Cărți scrise de Petőfi Sándor pot fi consultate la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare:
https://bibliotecamm.ebibliophil.ro/cauta?q=petofi+sandor

Sursa informare și foto: https://casteltelekicoltau.ro/
https://ro.wikipedia.org/