Sărbătorit în fiecare an pe 24 februarie, Dragobetele este o tradiţie populară românească, un fel de Cupidon al folclorului nostru, care celebrează sosirea primăverii şi renaşterea anuală a vieţii şi naturii.
Ion Ghinoiu, în „Obiceiuri populare de peste an – Dicționar” oferă detalii despre familia acestuia, numindu-l „fiu al Babei Dochia și cumnat cu eroul vegetațional Lăzărică”. Dicționarul menționează că Dragobete este și o „sărbătoare dedicată zeului dragostei cu același nume”. Romulus Vulcănescu în „Mitologia română” îl descrie ca o „făptură mitică”, fiind „tânăr, voinic, frumos și bun”.
„Zeul Dragobete reprezenta tocmai sentimentul purificator al iubirii, neamestecat cu nimic pământesc, motiv pentru care era considerat divin, ceresc.Un sentiment complex, pe care nu-l putea trăî oricine, ci numai o ființă umană foarte tânără și neștiutoare, temătoare, dar doritoare totuși de plăcere, fără a face însă nimic altceva decât a trăi cu intensitate numai spiritual, iar corporal a fi în extaz, într-o ieșire din sine, din starea normală de conștiință”. Alexandru Surdu
Sursa: BJPD – Facebook
