Știri
25 Septembrie 2020 – Un eveniment istoric, de înaltă ținută academică, într-un an special.
În urmă cu doi ani, România a sărbătorit Centenarul Marii Uniri. Dar nimeni nu a vorbit despre acest eveniment din perspectivă epidemiologică, având în vedere că Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 a avut loc în timpul celei mai mari epidemii a secolului XX, epidemia de gripă spaniolă care a făcut peste 50 de milioane de victime. De ce? Pentru că faptele, nu împrejurările, sunt cele care au ecou, și în istorie, dar și în eternitate. Vremurile pe care le-au trăit înaintașii noștri în urmă cu peste un secol sunt infinit mai grele decât cele pe care le trăim noi astăzi. Acum, România se confruntă doar cu o epidemie. Atunci, se confruntau cu două epidemii: de gripă spaniolă și de tifos, era o țară aflată în război, redusă la o treime din suprafața ei, o țară măcinată de moarte, boală și foamete și amenințată să dispară de pe harta lumii. Și totuși, au existat oameni care au avut puterea să se ridice deasupra problemelor prezentului și să se gândească la viitor, la noi, la generațiile de azi și la ce fel de țară ne lasă moștenire.
Spre deosebire de părinții, bunicii și străbunicii noștri, noi folosim împrejurările grele pe care le trăim ca scuză pentru lipsa de cinstire a trecutului și incapacitatea de construire a viitorului. Amânăm să fim români, creștini și chiar oameni adevărați pentru acel moment în care „vremurile vor fi perfecte” și nu vom avea alte probleme. Dar acel moment nu va exista niciodată. Părintele Nicolae Steinhardt spune că împrejurările sunt mai întotdeauna grele, dar ele pot fi o scuză doar pentru cei slabi, doar pentru cei cărora nu le este suficient de scump idealul pentru care luptă. Iar poporul român a luptat întotdeauna nu pentru că a urât ceea ce a avut în față, ci pentru că a iubit ceea ce a avut în spate. Și înaintașilor noştri le-a fost frică, dar în sufletul lor a existat un sentiment mai puternic decât frica: iubirea. În sufletele noastre, ale celor de azi, frica este prea puternică, pentru că au slăbit credința și dragostea.
În acest an, România ar fi trebuit să marcheze două momente istorice importante: 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon – Centenarul recunoașterii Internaționale a Marii Uniri și 80 de ani de la Dictatul de la Viena. Din păcate, cu excepția bisericii și a câtorva instituții de cultură, nimeni nu a marcat și nici măcar nu a vorbit despre cele două momente. De frică. Frică nu de coronavirus, ci de noi înşine, de propria noastră identitate. Pentru că a ajuns să ne fie frică să spunem că suntem români, ca să nu-i supărăm pe cei de alte naționalități. A ajuns să ne fie frică să spunem că suntem creștini, ca să nu-i supurăm pe cei de alte religii. A ajuns să ne fie frică să spunem că suntem normali, din toate punctele de vedere, ca să nu-i supărăm pe cei de alte orientări și să fim catalogați drept intoleranți. A ajuns să ne fie frică de toți și de toate, mai puțin de singurele lucruri de care ar trebui să ne fie frică cu adevărat: de Dumnezeu și de propria noastră conștiință. Și de ipoteza în care, necunoscându-ne istoria, vom fi condamnaţi să o repetăm.
Noi credem că iubirea de țară nu poate fi pusă pe așteptare în funcție de împrejurări. De aceea, GAZETA de Maramureș, împreună cu Asociația de Turism, Consultanță și Implementarea Proiectelor Europene, Consiliul Județean Maramureș, Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului au derulat, sub egida Academiei Române filiala Cluj, un proiect complex prin care am dorit să marcăm cele două momente istorice și să ne cinstim înaintașii, istoria și identitatea. Proiectul a cuprins realizarea a două volume, unul dedicat Tratatului de la Trianon și celălalt dedicat Dictatului de la Viena, care au cuprins articole inedite scrise de personalități de seamă ale culturii românești dintre care amintim: Emil Burzo, președintele de onoare al Academiei Române filiala Cluj; Alexandru Surdu, vicepreședinte al Academiei Române și președinte al Secției de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie a Academiei Române; Cezar Cornel Sigmirean, profesor universitar Istorie modernă și contemporană, conducător de doctorat la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca; profesorul universitar Cocean Pompei, fost decan al Facultății de Geografie din cadrul UBB Cluj; prof. univ. Dr. Vasile Pușcaș, fost Negociator Şef cu Uniunea Europeană; Vasile Lechințan, reputat istoric și reprezentant marcant al istoriografiei românești; dr. Ioan Lăcătușu, Centrul European de Studii Covasna-Harghita aflat sub egida Academiei Române; prof. dr. Gheorghe Pleș, premiat de Academia Română pentru lucrările sale; Lector univ. Dr. Ilie Gherheș; Pr. Dr. Cristian Ștefan, consilier cultural al Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului;
Pr. Dr. Vasile Augustin; Prof. Gheorghe Todincă, fost director al Muzeului Maramureșului; Prof. drd. Gavril Ardusătan. Cele două volume au o prefață-binecuvântare scrisă de PS Episcop Iustin și au ajuns gratuit la primării, biblioteci, biserici, instituții de cultură din județ și din țară.
Lansarea celor două volume a avut loc duminică, 20 septembrie, după Sfânta Liturghie, la Catedrala Ortodoxă „Sfânta Treime” din Baia Mare. Pr. Dr. Cristian Ștefan, consilier cultural al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a făcut o frumoasă trecere de la însemnătatea Sfintei Cruci la crucea neamului, explicând că, în locul cuvântului de învățătură, credincioșii vor lua parte la o veritabilă lecţie de istorie susținută de două personalități academice de prim rang: Acad. Emil Burzo – președinte de onoare al Academiei Române filiala Cluj, și Acad. Alexandru Surdu – vicepreședinte al Academiei Române.
Sursa: www.gazetademaramures.ro
