Eminescu, prima poezie

Calendar cultural

„La mijlocul societății, cu care i-a fost dat să-și petreacă viața, un asemenea om nu putea să facă carieră, nici să-și creeze pozițiune”. (Eminescu omul – Slavici)

de dr. Nicoară MIHALI

Titlurile de boierie pe care Gheorghe Eminovici le va câștiga în viață sunt legate de moșia lui Constantin Balș de la Dumbrăveni. Ajunge aici pe postul de grămătic la vârsta de 25 ani, și ține evidențele în documentele moșiei. La scurtă vreme va ajunge sluger, adică funcția de a aproviziona armata și curtea domnitorului Mihail Sturza cu lumânări și carne. Prin 1835 deține deja funcția de vătaf pe moșia consilierului și cavalerului Constantin Balș, proprietarul moșiei din Dumbrăveni. Prin funcția de vătaf, Gheorghe Eminovici răspundea de ordinea din localitate, el răspundea și de bunul mers al moșiei, rezolvând abaterile disciplinare. La scurtă vreme ajunge vechil. Constantin Balș avea mare încredere în Gheorghe Eminovici pentru că era muncitor, slujitor cinstit, cu grijă față de averea stăpânului său, ajungând până la funcția de căminar în anul 1841, oferită ca recompensă pentru slujbele oferite țării chiar de către domnitor. Într-un fel spus țării pentru că el toată viața a lucrat în mediul privat.

Decretul nr. 1326 din 12 mai 1841 prevede:

Cu Mila lui Dumnezeu

Noi Mihail Grigore Sturza, voievod domnul Țării Moldovei, Dumisale Slugerul Gheorghe Iminovici,

Luînd în băgare de seamă slujbele ce le-a săvârșit patriei în osăbite vremi dar mai ales sub vremelnicească cârmuire, noi găsim de cuviință a-i face cuvenită răsplătire și dar după prerogativa ce o avem, iată prin acest al nostru domnesc decret îi hărăzim gradul că Căminar dânduț dreptate a te iscăli și a face cunoscut acest rang.”

Funcția de căminar este obținută prin intervenția la domnitor, de către mai mulți oameni influenți fiind rugați de către Consilierul Constantin Balș, acesta oferind domnitorului și daruri.

După această funcție de căminar – colector de accize pe vinul, rachiul și păcura ce intrau în Botoșani pentru consumul locuitorilor, Gheorghe Eminovici va obține venituri însemnate, reface casa din Botoșani și cumpără o parte din moșia de la Ipotești.

„Eminovici și-a văzut împlinit visul lui de-o viață, de a avea proprietatea lui și de a fi singurul său stăpân.” (Nicolae Iosub – Revista Luceafărul, nr. 8, aug. 2019)

Familia Balș este una din cele mai vechi familii din Țările Române. Istoricii spun că își are originea învăluită în mister. Unii spun că ar descinge din familia domnitoare Balșa din Muntenegru. Alții susțin că provin din neamul nobililor Boux din Provence (Franța) însă familia Balș se trage din familia Balc, fiul lui Sas-Voievod, care a fost fiul lui Dragoș Vodă (1347-1348) întemeietor al Moldovei și urcă în hrisoave până la Alexandru cel Bun (paharnic Baloș 1433), George Balș 1430 – boier la curtea lui Ștefan cel Mare, primește de la acesta satul Drăgușani, un Cristea Balș îl găsim vornic la curtea lui Petru Rareș.

Boierii au deținut înalte funcții dregătorești de vornic, spătar, mare logofăt și au avut un rol binecuvântat în istoria Moldovei.

Familia boierilor Balș este puternică, influentă, bogată, cu pretenții la tronul Moldovei. O parte dintre ei au fost și educați în marile centre universitare din Europa.

Iată cum descrie în paginile revistei Almanahul Societății Academice „Petru Maior”, din Budapesta 1901, scriitoarea Constanța Dunca de Schiau (Șieu) (p. 63-67) atmosfera de la curtea boierului: „Dumbrăveni-Moldova, ținutul Botoșani era o moșie cu patrusprezece sate și cătune, toate pe șesul mănos, cu puțină pădure, moșia deși nu era așa de populată, dar mult mai întinsă decât unele principate germane, state întregi cu domnitori suverani. Din apropierea moșiilor noastre s-a întremat cunoștința cu boierul Constantin Balș, nobil, proprietarul Dumbrăvenilor. Boierul Constantin Balș avea ceva regesc în gusturile ce își împlinea. Studiile făcute pe la facultăți germane, același spirit înalt, cercetător, cu totul filosofic, amicii săi erau europeniști. Și dărnicia lui era regală. Salonul lui de la Dumbrăveni avea punte de asemănare cu Sens-Soucis a regelui-filosof. Același caracter academic, aceeași școală de speculații spirituale.”

Constanța povestește că multe a auzit în saloanele Castelului, dar la 4-5 ani nu pricepea ce ar însemna enciclopediști, materialiști, metafizicieni, pluralitate de rase, prejudecăți, liber-cugetători, imoralitate sufletească sau idealism platonic. Ca să le memoreze le cânta ca pe un cântec de pasăre nepriceput. Erau în discuție nume precum Diderot, Kant, Leibnitz, Voltaire, Rousseau, Pascal, Socrate, Platon, Locke, Spinoza. „Pare că mă văd și pe mine copilă mică, alergând prin lungul salon abia zărind de fum pe boierii din spate cu trabucurile lor mari. Stăpânul casei, cu personalitate de boier, gras, frumos la obraz, vorbea mai mult și mai tare decât toți, de pe jilțul său înalt cu trei perini de catifea!”

Discuțiile se purtau până după miezul nopții, disputele cele mai înverșunate erau între Alexandru Sturza Miclăușanul, Constantin Hurmuzaki, Ștefan Dunca și Balș. Balș era plin de doctrine germane, boierii Vârnav și Miclescu vorbeau din Coran și despre religia hindusă. „Doctorul Schwarzenberg, medicul casei care locuia în curte, avea tot pe Kant și pe Spinoza în gură, iar frații Sillionești prezentau ideile moderne franceze. Tocmai își făceau studiile la Paris. „Femeile vorbeau de Werther, Goethe și Walter Scott. „Între ușă și soba stăteau adunați administratorii, toți cu dreptul și datoria de a nu lipsit de la masa boierească. Între aceștia, cel mai înalt și chipeș, cu fața lată și barbă castanie, era domnul Eminovitz, și el cult și el bucovinean”. Acesta era atmosfera în salonul lui Balș. Discuțiile înalte și filosofice, paradă enciclopedică, și între toți era bătrânul erudit german sau suedez adus să fie preceptorul lui Muți, fiul boierului Constantin Balș. „Cine știa pe atunci în Moldova de teoriile moderne ale pedagogiei de Basedow, Pestalozzi sau de Froebel… Oglinzile erau acoperite cu material negru. În salon nu mai era fum de țigară, nici mișcare. Numai un gol apăsător. Doamna Balș purta haine negre, doliu adânc. Murise stăpânul casei, boierul Constantin Balș. Pe atunci eram copii și copiii nu știm de milă.”

Am reprodus un tablou descris în amintirile sale din copilărie, de către scriitoarea Constanța Dunca de Șieu pentru a înțelege mai bine cum s-a educat tatăl poetului Mihai Eminescu.

Citește mai multe

Sursa: Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis”
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare