„A scrie despre prescurnicere este o îndrăzneală dincolo de rugăciune și dincolo de dulcea muncă a pâinii, este un demers către lăuntricul credinței în dumnezeiasca trinitate.”(Preot Romul Pop, Glasul pecetarelor)
În urmă cu 21 de ani, în luna mai a anului 2000, patrimoniul Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș s-a îmbogățit cu o impresionantă colecție de pecetare, pe care luna aceasta ne-am dorit să o aducem mai aproape de dumneavoastră, invitându-vă să descoperiți Povestea pecetarelor din colecția preotului Mircea Antal, colecție donată muzeului nostru chiar de către fiica preotului.
Pecetarele, denumite în funcție de zonă pristolnic, pristornic, prescurnicer sau prescurar sunt obiecte de mici dimensiuni, cu înălțimi între 5 și 20 centimetri și o bază patrulateră de 4×4 cm sau 33×33 mm, prin analogie la anii Mântuitorului, bază pe care sunt inscripționate slovele sacre: IS HS sau IC XC și NI KA.
Acest mic obiect din lemn este folosit pentru a întipări cu ajutorul însemnelor sfinte pâinile aduse la biserică, împreună cu vinul, în zilele de sărbătoare. Pâinile astfel însemnate sunt cunoscute în popor sub denumirea de prescuri. Pregătirea și coacerea lor este atribuită bătrânelor satului, văduvelor „curate”, femeilor credincioase „curate și iertate” cu o conduită morală, care au primit dezlegare de la preot sau măicuțelor din mănăstiri, fiind singurele aflate în măsură de a înfăptui această trudă ale cărei roade sunt sortite cele mai de seamă taine creștinești. După dospirea aluatului și după ce pâinilor li s-a dat forma cuvenită, li se aplică deasupra pecetea cu însemnele sfinte ale căror urme se păstrează vizibile și după coacere. Aplicarea însemnelor este urmată de rugăciuni simple: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Doamne primește-o!”.
Pecetea agnețului, slovele sacre și prescura pregătită așa cum se cuvine atestă sacralitatea. Agnețul este bucata de prescură, obținută la proscomidie, cu care se vor împărtăși credincioșii, iar la nivel simbolic, prin rugăciunea prefacerii, acesta devine trupul Mântuitorului, iar vinul sângele Său. Prescura poate fi atinsă doar de femeia „iertată”, care a preparat-o, și de către preot.
Forma prescurilor diferă de la o zonă la alta: o pâine mică rotundă, împărțită în patru de o cruce din aluat, pecetea punându-se în cele patru locuri rezultate; patru pâini mici așezate în cruce, amintind de răstignire; trei pâini mici unite simbolizând Sfânta Treime, cu pecetea pe fiecare pâine; cinci pâini mici, fiecare cu pecetea sa, amintind de cele cinci pâini pe care Iisus le-a înmulțit în pustie.
De asemenea, pecetarele sunt înfășurate într-o pânză albă, curată și ținute la loc sacru (la icoane) sau într-un loc aparte din casă (în lada de zestre, la meștergrindă etc.), fiind interzisă atingerea lor de către alte persoane.
Potrivit atestărilor, cele mai vechi pecetare sunt confecționate din lut ars și au fost descoperite în urma săpăturilor arheologice din județele Cluj (Palatca) și Timiș (Jabăr). Pe meleagurile maramureșene întâlnim un pecetar din lur ars, datat la 1729, care provine din satul Călinești, Țara Maramureșului și face parte din Colecția preotului Mircea Antal din Breb.
Preotul Mircea Antal s-a născut la 12 martie 1931 în localitatea Lueriu de lângă Toplița. Începând cu 1 martie 1955, Mircea Antal a fost numit preot în satul Breb din Maramureș. Preotul a studiat trecutul comunității tradiționale din satul Breb, implicându-se intens în viața comunității, prețuind și valorificând tradițiile, portul popular, dar și meșterii din zonă. De-a lungul vieții, preotul a colecționat obiecte de artă populară: icoane pe sticlă, covoare, piese de port, lăsându-le moștenire urmașilor săi. Pe lângă aceste obiecte, o importantă colecție a dânsului a fost cea de pecetare. Aceasta cuprinde 30 de pecetare, dintre care 29 sunt confecționate din lemn și unul din lut ars, cel din urmă fiind și cea mai veche piesă a colecției. Colecția de pecetare se află și astăzi în patrimoniul muzeului nostru și a fost donată de către urmașii preotului Mircea Antal în luna Mai a anului 2000.
Cele mai multe pecetare din colecție sunt confecționate din lemn, în tehnica cioplirii, inciziei și exciziei și au o bază piramidală, de pe care se ridică cruci, cruci-arbore, motive antromoporfe, obeliscuri etc. Acestea datează la sfârșitul secolului al XVIII și începutul secolului al XIX-lea. În lucrarea „Pecetarele din Maramureș un fenomen de sincretism”, Anca Pop Bratu identifică patru tipuri de pecetare: pecetare antropomorfe, pecetare cruciforme din care derivă și pecetarul cruce-arbore, pecetare tip ștampilă și pecetare obelisc, stâlp, coloană. Toate aceste tipuri de pecetare se regăsesc și în colecția muzeului nostru și vă așteaptă să le descoperiți, pe fiecare în parte.
Cel mai vechi pecetar din colecția muzeului este pecetarul din lut ars. Acesta provine din satul Călinești, are o înălțime de 6,5 cm și un decor foarte simplu: o cruce incizată pe corpul său și muchiile marcate cu dinți de lup. Pe una din fețe, la bază, este inscripționat anul 1729 cu literele alfabetului chirilic. Prin forma sa, pecetarul are doar funcție utilitară. Având în vedere vechimea și forma acestuia, putem remarca rolul acestuia doar de a fi purtător al slovelor sacre prin intermediul cărora pâinea putea fi sacralizată. „Trupul meu nu-i cioplit în lemn, ci modelat din pământ bine frământat și apoi ars în cuptor.”
Un alt pecetar special este cel de tipul cruce-arbore. Potrivit cifrelor arabe și al literelor chirilice, acesta datează la 1801, are forma unui brad care se ridică de pe o bază paralelipipedică, trunchiul bradului fiind realizat ca o funie. Primul registru este format din triunghiuri, al doilea este reprezentat de un brâu realizat cu ajutorul dintelui de lup, urmează un alt registru cu triunghiuri, iar la baza bradului se află un alt brâu cu dinți de lup.
Un alt pecetar care atrage atenția este cel datat la 1877, pecetar ce redă un obelisc. Acesta a fost realizat la Moisei și păstrat în familia de preoți Coman. Pe o bază pătrată sunt așezați doi colaci deasupra cărora se ridică obeliscul octogonal care are înscris la mijlocul lui anul 1877.
Cel mai ornamentat pecetar din colecție are baza dintr-un paralelipiped, de pe care se ridică un trunchi de piramidă, care este decorată cu două brâuri formate din dintele de lup. Pe două dintre fețele trunchiului de piramidă apare ideograma lui Iisus Hristos, pe una din fețe apar două siluete stilizate, iar pe ultima față un cerc. Deasupra piramidei, creatorul a realizat o „corabie” din care se ridică o cruce. Pe una din fețe, cea care are la bază cercul, apare spicul de grâu ce are în vârf un motiv solar. Acest impresionant pecetar a fost creat în satul Ieud, sat vestit pentru meșterii ce lucrau cu lemnul.
Pecetarele din colecția preotului Mircea Antal sunt mărturie a faptului că autorii lor le-au creat cu sufletul, încărcându-le de semnificații ce transmit peste generații gândurile strămoșilor.
Vă așteptăm și pe dumneavoastră să le descoperiți în sala a doua a Clădirii Pavilionare a Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș.
Gabriela Filip – muzeograf
Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș
Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis”
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare – ROMÂNIA
