Calendar cultural
de Mária BERÉNYI
Iuliu Maniu și-a făcut studiile universitare la Facultățile de Drept din Budapesta și Viena. La Budapesta obține diploma de doctor în drept (1896) și apoi diploma de avocat (1898).
Iuliu Maniu intră în viața politică încă din anii studenției prin înscrierea sa în rândurile Partidului Național Român.
Debutul său propriu-zis este prilejuit de „Replica” dată de Aurel Popovici unei adrese a tineretului universitar maghiar ce caută să justifice dualismul austro-maghiar. Iuliu Maniu s-a numărat atunci printre cei care s-au alăturat acestei acțiuni.
La scurt timp, în 1892, devine președintele Societății Studențești „Petru Maior” din Budapesta, care îi prilejuiește cea dintâi deplasare, deocamdată clandestină, în Regat, la Roman, în anul 1892 la Congresul Studenților Români unde rostește o memorabilă declarație.
Conținutul acestei declarații, un veritabil motto al vieții și activității sale, va fi respectat cu strictețe până la capăt (într-un fel a fost și o prevestire a sfârșitului său martiric): „Jur pe Dumnezeu, pe conștiință și pe onoare că îmi voi jertfi viața pentru triumfarea cauzei românești”.
După doi ani, în 1894, eforturile politice ale sale sânt recunoscute de mediul studențesc cosmopolit din Budapesta prin alegerea sa ca președinte al Societății Studenților Români, Sârbi și Slovaci, el fiind și unul dintre inițiatorii acesteia.
Dar prima sa acțiune politică de proporții a fost prilejuită de scandalul din jurul Memorandumului din 1892, care a generat cunoscutul și mediatul proces, cu rezonante europene, desfășurat în 1894 la Cluj. În apărarea memorandiștilor, Iuliu Maniu și Pompiliu Dan redactează manifestul „Către poporul român din Ardeal și Țara Românească” exprimând indignarea tineretului studios față de înscenarea politico-judiciară de la Cluj și sprijinul atât față de memorandiști cât și față de conținutul Memorandumului.
Sursa: Redacția eBibliotheca septentrionalis | Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare
