Timpul pământean s-a scurs foarte repede pentru scriitorul și publicistul basarabean Nicolae Dabija, un prieten și colaborator al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, care a trecut în eternitate.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Colectivul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
***
Date biografice:
Nicolae Dabija – scriitor, istoric literar și om politic din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române și membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, s-a născut la data de 15 iulie 1948, în satul Bișcotari, raionul Cimișlia, Republica Moldova, ca fiu al Cristinei Dabija și al lui Trofim Ciobanu. Urmează școala primară în satul de baștină, iar liceul la Sagaidac și Cimișlia. În anul 1970 se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău. Între anii 1972-1975 ocupă funcția de redactor la postul de televiziune din Chișinău, iar mai apoi, odată intrat în gazetărie, conduce redacția de poezie și critică a revistelor „Nistru”, „Orizontul”, „Literatura și arta”, în calitate de redactor-șef. Devine în anul 1988 membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, editând o serie întreagă de manuale școlare de literatură română, dar și de istorie a românilor. Datorită capacității și viziunii sale este ales în 1991 ca președinte al Asociației Oamenilor de Știință, Cultură și Artă din Republica Moldova. După ce a fost ales în mai multe rânduri deputat în Parlamentul Republicii Moldova, devine, începând cu anul 2005, președinte al Frontului Democrat al Românilor din Republica Moldova. În anul 2003 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar din anul 2012 membru corespondent al Academiei de Științe a Republicii Moldova.
Fiind unul dintre reprezentanții șaptezeciștilor care promovează esteticul, maximalismul etic și implicarea în luptă pentru renașterea națională, Nicolae Dabija a inițiat un stil poetic nou, asumându-și în opera lui rolul mesianic de aed, care „speră cu un poem/c-ar putea face lumea mai bună”. Placheta de debut din anul 1975, „Ochiul al treilea”, propune cititorilor o lirică de idei în care imaginarul prevalează asupra realului. Refugiat în estetic și în referințele culturale, poetul explorează programatic spiritualitatea națională. Începând cu anul 1980 și cu volumul „Apă neîncepută”, poezia lui Nicolae Dabija se obiectivează prin deschiderea spre epic și spre conștiința colectivă, sau altfel spus, se face trecerea de la un lirism pur ferit de frământările cotidianului, la evocarea și meditația elegiacă înrămată în simboluri și parabole sau în proiecții de legendă și de mit național. Autorul devine așadar, preocupat de matricea și etosul popular, de aceea, volumele „Zugravul anonim” și „Aripă sub cămașă” vor valorifica și mitiza prin vocabule de coloratură cronicărească literatura națională, basmele și legendele populare. „Dreptul la eroare”, „Lacrima care vede”, „Oul de piatră”, „Fotograful de fulgere”, „Cerul lăuntric”, „Poezia, bucuroasă tristețe” vor include versuri pătimaș angajate în frământările social-politice ale vremurilor de atunci. Începând cu aceste volume, discursul liric însoțit de umor subtil se transformă într-o ironie caustică, căpătând un nerv publicistic cu tonalități oraculare.
Poetul Nicolae Dabija a crezut mereu într-o religie a scrisului, în sacralitatea lui, ceea ce a imprimat poemelor sale o constantă tonalitate liturgică, euharistică. Din acest considerent, în întreaga sa operă poetică sunt învederate două axe: ritualul religios și recitativul baladesc, ceea ce asigură liantul între contingent și transcendent sau altfel spus, între cercul cotidian și ceea ce este înafara lui, între cloacă și mit, între tăcere și cuvânt sau între moarte și viață.
În ceea ce privește activitatea publicistică, operele sale cuprind pagini incisive, cu o retorică persuasivă, angajată deschis în afirmarea adevărului istoric și a demnității naționale.
Poetul, publicistul și prozatorul Nicolae Dabija a fost distins de-a lungul vieții cu numeroase premii: 1977 – Premiul „Boris Glavan”, 1988 – Premiul de Stat al RSS Moldovenești, 1992 – Marele Premiu „Nichita Stănescu”, 1996 – i-a fost acordat Ordinul Republicii Moldova, 1993,1999 – Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, 1993 – Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române, 2000 – Premiul „Titu Maiorescu” al Asociației Juriștilor din România; Ordinul Steaua României în grad de Comandor, 2002– Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, 2006 – Marele Premiu „Sfântul Gheorghe” al Festivalului de Poezie din Uzdin, 2008 – Premiul „Opera Omnia” al Uniunii Scriitorilor din Moldova, 2009 – Marele Premiu „Nichita Stănescu” al Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetul Marmației, 2009, 2010, 2011 – Premiul „Pârghia lui Arhimede” al Academiei de Științe a Moldovei, 2010 – Premiul pentru cea mai bună carte de proză a anului pentru romanul „Tema pentru acasă”, din partea Academiei Internaționale „Mihai Eminescu”; Premiul de Excelență al „Sărbătorii Poeziei”, ediția a XVII-a, Iași; Titlul de Honoris Causa și titlul onorific de Academician acordate de Academia de Studii Înalte din România „în semn de înaltă prețuire și respect, pentru întreaga activitate”, 2011 – Titlul de Membru de Onoare al Comunității Academice acordat de Universitatea „George Bacovia” din Bacău, „ca o recunoaștere a deosebitei sale contribuții la promovarea românismului în lume”; Premiul „Constantin Stere” al Ministerului Culturii din Republica Moldova pentru romanul „Tema pentru acasă”; Premiul Național „pentru întreaga activitate literară” la propunerea Ambasadei Academiei de Științe a Moldovei, cu prilejul aniversării a 20-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova; Titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice din Moldova, 2012 – Profesor de Onoare al Liceului Teoretic „Petru Rareș” din orașul Soroca; Premiul pentru promovarea valorilor culturale românești la Festivalul Internațional „Lucian Blaga”, ediția a XXXII-a, 2013 – Premiul „Cartea Anului” acordat de Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret pentru volumul „Nu vă îndrăgostiți primăvara”; Titlul Onorific „Om emerit”; Premiul „Italia-2013” (pentru Cultură), 2014 – Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer „în semn de înaltă prețuire pentru promovarea culturii, limbii și spiritualității românești”; Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Trieste, 2015 – Premiul „Giacomo Leopardi” al Centrului Mondial al Poeziei; Premiul Internațional de Poezie „Umberto Mastroiani”; Premiul „Sceptrul Poeziei” al Uniunii Scriitorilor din Macedonia „pentru cel mai important scriitor din străinătate”, înmânat în cadrul Serilor de Poezie de la Struga, 2016 – Premiul „Prix de l’Autre Édition”; Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea; Doctor Honoris Causa al Universității de Studii Politice și Economice Europene „Constantin Stere”; Doctor Honoris Causa al Universității din Târgu Jiu, 2017 – Marele premiu „Dulce Maria Loynaz” al Festivalului Internațional de Poezie de la Havana; Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie „Mihai Eminescu” de la Craiova.
Despre opera poetului Nicolae Dabija, academicianul Constantin Ciopraga spune următoarele: „Legat prin mii de fire de fenomenul basarabean în complexitatea lui, tribun, rapsod și evocator, Nicolae Dabija continuă, alături de alții, cântul atât de repede întrerupt al lui Alexei Mateevici. Continuitate la nivelul altui timp și cu alte mijloace, dar o continuitate sui-generis, ca început perpetuu… Toate ideile de aici (din Aripă sub cămașă), cu rădăcini în abisal, orientează spre timpul sacru al națiunii, reactivat, reînvestit cu rezonanțe noi, iradiind speranță. Alteori, aripile poetului se lasă peste ființe, simbolizând lepădarea de sine, lângă întristări și umilințe. Nostalgie difuză, un anumit gen de smerenie, o discretă seninătate pe un fond reflexiv-liric iradiază din confesiunile de iubire ale romanticului însingurat, de o constantă gingășie a sentimentelor. Poezie de șoapte și rememorări care s-ar vrea citită sau rostită în acompaniament de harpe și flaute, în lumini catifelate, scăzute”.
Opera sa conține sute de titluri, dintre care cele mai importante sunt: Ochiul al treilea, poeme, 1975; Apă neîncepută, poeme, 1980; Povești de când Păsărel era mic, poem pentru copii, 1980; Pe urmele lui Orfeu, eseuri, 1983 (ed. I), 1990 (ed. II); Alte povești de când Păsărel era mic, pentru copii, 1984; Zugravul anonim, poeme, 1985; Antologia poeziei vechi moldovenești, 1987; Moldova de peste Nistru – vechi pământ strămoșesc, studiu documentar, 1990 (ed.I), 1991 (ed. II); Aripă sub cămașă, 1989; Literatura română pentru clasa a 5-a, manual (în colab.), 1991; Daciada, manual de istorie pentru clasa I, 1991; Domnia lui Ștefan cel Mare, eseu, 1991 (două ediții); Mierla domesticită, poeme, 1992; Daciada, manual de istorie pentru clasa II-a, 1992; Nasc și la Moldova oameni, povestiri pentru copii (carte de lectură pentru clasa IV-a), 1992; Daciada, manual de istorie pentru clasa III-a, 1993; Dreptul la eroare, poeme, 1993; Lacrima care vede, poeme, 1994; Oul de piatră, poeme, 1995; Literatura română pentru clasa a V-a, manual (în colab.), 1991; Libertatea are chipul lui Dumnezeu, eseuri, 1997; Fotograful de fulgere, poeme, 1998; Cercul de cretă, poeme autograf și desene, 1998; Cerul lăuntric, poeme, 1998; Icoană spartă, Basarabia, eseuri, 1998; Între dragoste și moarte, poeme, 1998; Poezia, bucuroasă tristețe, poeme, 1998; Tăceri asurzitoare, poeme, 1999; Harta noastră care sângeră, eseuri, 1999; La est de vest, eseuri, 2001; Vai de capul nostru, eseuri, 2001; Literatura română pentru clasa a VI-a, manual (în colab.), 2001; Așchii de stele, poeme și desene, 2002; În căutarea identității. Istoria neamului românesc din Basarabia povestită pentru elevi, 2002 (ediția 1, ediția a 2-a, adăugită), 2004 (ediția a 3-a); Însemnări de pe front, eseuri, 2002; Râul în căutarea mării, eseuri, 2003; Basarabia, țara de la răspântii, eseuri, 2004; Doruri interzise, poeme, 2003 (ediția 1), 2004 (ediția a 2-a); Bondari cu motor, poezii pentru copii, 2004; Fulger înrourat, poeme, 2005; Bezna vine de la Răsărit, eseuri, 2005; Limba și literatura română pentru clasa a VI-a, manual (în colab.), 2006; Paznic pe înălțimi, eseuri, 2007; De ce limba noastră e română, eseu, 2007; Desțărați, eseuri, 2008; Maraton printre gloanțe, poeme, 2008; Mesaje pentru supraviețuitori, eseuri, 2009; Hoții de speranțe, eseuri, 2009; 101 poeme, 2009; Privighetori împăiate, poeme, 2009; Tema pentru acasă, roman, 2009; Tema pentru acasă, roman, ediția a II-a, 2010; Tema pentru acasă, roman, ediția a III-a, 2011; Tema de după tema pentru acasă, eseuri, 2011; Povești de când Păsărel era mic: Bătălia de la Nuiaua unde mi-am pierdut luleaua, poem pentru copii, 2011; Așchii de stele, poeme, 2011; Poeme pentru totdeauna, opera poetică, 2011; Făclia credinței. Mesaje din Basarabia, eseuri, 2012; Prutul are două maluri, publicistică, eseu, 2012; Tema pentru acasă, roman, ediția a IV-a, 2012; Nu vă îndrăgostiți primăvara!, nuvele, 2013; Drumul spre biserică. Rânduri și gânduri creștine, nuvele, versuri, fragm. de roman, trad., meditații, 2013; Manifest de unire, publicistică, eseu, 2013; Umbra sârmei ghimpate, publicistică, eseu, 2013; Psalmi de dragoste, poeme, 2013; Tema pentru acasă, roman, ediția a V-a, 2013; Mihai Eminescu – un poet de mâine. Asasinarea lui Eminescu, eseuri, 2014; Tăceri tălmăcite-n cuvinte, poeme, confesiuni, pagini alese cu CD, 2014; Biserica pe roți, eseuri, 2014; Tema pentru acasă, roman, ediția a VI-a, 2015; Tema pentru acasă, roman, ediția a VII-a, 2016; Tema pentru acasă, roman, ediția a VIII-a, 2016; Pe urmele lui Orfeu, eseuri, ediția a III-a, 2016; Reparatorul de vise, poeme, 2016; Te blestem să te îndrăgostești de mine, roman, 2017.
Sursa: Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis”
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare – ROMÂNIA
