In memoriam Ileana Vulpescu (1932–2021)

Ileana Vulpescu s-a născut pe 21 mai 1932, în județul Dolj, comuna Bratovoești, a absolvit Facultatea de Filologie în București, a lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistică a Academiei și a colaborat la redactarea lucrărilor „Dicționarul limbii române” și „Dicționarul Explicativ al Limbii române”. A scris proză și teatru, a tradus din literaturile engleză, franceză și spaniolă.

Debutul Ilenei Vulpescu a avut loc în revista „Familia” din iulie 1966, cu povestirea „Scrisoare către un cunoscut”. În 1976, romanul său „Rămas-bun” (Editura Cartea Românească – 2100) a fost distins cu premiul Asociației Scriitorilor din București. Cinci ani mai târziu, Ileana Vulpescu a primit Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române și Premiul „Cântarea României” pentru romanul „Arta conversației” (Editura Cartea Românească). În 1987 a primit premiul „Flacăra”, pentru “Sărută pământul acesta”. Din anul 1972, Ileana Vulpescu a fost membră a Uniunii Scriitorilor din România. Romanele sale au fost traduse în slovacă (“Rămas-bun casei părintești”), maghiară (“Arta conversației”), italiană (“Sărută pământul acesta”) și franceză (“Arta conversației”). În anul 1991, Ileana Vulpescu a primit premiul ”România Mare”, în semn de apreciere pentru întreaga activitatea literară.

În anul 2015, Ileana Vulpescu a primit din partea Fundației Dignitas un premiu și Trofeul Fundației Dignitas pentru Excelență.

„În viaţă trebuie să înveţi să citeşti printre rânduri şi în oameni. Să citeşti printre vorbele lor şi chiar dincolo de ele. Uneori, un oftat povesteşte mai mult decât un roman – fluviu, o privire – mai mult decât o bibliotecă”
Ileana Vulpescu.