In memoriam Victoria Berbecar, o artistă a neuitării

Știri

Promotor al artei țesutului, a Maramureșului și a țării, preoteasa VICTORIA BERBECAR, din Botiza, a trecut în eternitate. În golul lăsat de plecarea la cer a domniei sale, rămâne un artist popular autentic, un nume ce nu va fi uitat nicicând. Sunt oameni pe care este de ajuns să-i întâlnești de două-trei ori în viață pentru a ști că sunt atinși de lumina divină, la rândul lor atingând, ocupând în sufletul celui cu care se întâlnesc, un loc luminos ce va rămâne peste timp doar al lor.

Dumnezeu să o odihnească în pace!

***

Nu cunosc pe faţa Pământului Românesc o mai frumoasă pereche de intelectuali implicaţi vocaţional atât de profund, de constant, de distribuit. Dacă Octavian Goga a zis despre George Pop de Băseşti că aici la cripta Marelui Bărbat trebuie să vină toţi românii să înveţe Istoria, atunci zic şi eu, peste vremuri şi peste proporţii spaţiale că aici, la Botiza, ar trebui să vină în pelerinaj toate familiile de preoţi români, să vadă un Exerciţiu de Mucenicire Cultural – Misionară la Familia Victoria şi Isidor Berbecar. Atunci când stelele şi-au terminat lucrarea „începătoare” aşezând relaţie între Sfântul Isidor din Calendar, ziua de naştere a preotesei, ziua venirii în Botiza şi alte zile importante, trebuie să luăm seamă şi noi contemporanii spre a ne modela ce se mai poate prin vieţile noastre.

Dr. Teodor Ardelean,
Preoteasa Victoria Berbecar – o artistă a neuitării:
volum aniversar la împlinirea vârstei de 70 de ani, p. 8.

***

Prin ceea ce a realizat, într-un timp ce a adunat peste patru decenii de artă şi tradiţie, dânsa a demonstrat că omul se alătură lucrării lui Dumnezeu, preluând tradiţia străbună, ca apoi să-şi aducă aportul la conservarea, dezvoltarea şi sporirea ei. Dacă doamna Victoria Berbecar a descoperit tradiţia meşteşugarilor artizani la Botiza, meritul ei este faptul că a devenit una dintre cele mai desăvârşite ţesătoare maramureşene, reuşind să ducă tehnica străveche peste tot în lume, dar şi s-o păstreze transmiţând-o nealterată tinerei generaţii.

Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului,
Preoteasa Victoria Berbecar – o artistă a neuitării:
volum aniversar la împlinirea vârstei de 70 de ani, p. 6.

***

Dumnezeu a binecuvântat pe credincioşii din Botiza, această mare şi frumoasă comună de pe valea Izei, cu un preot şi o preoteasă de excepţie care timp de o viaţă au schimbat faţa ei, în primul rând din punct de vedere duhovnicesc. Părintele Isidor s-a arătat în multe momente dificile pe care le-a trăit la Botiza ca un „nebun pentru Hristos” (cf. I Corinteni, 4, 10), pentru că n-a cedat ispitelor venite de la autorităţile atee sau de la unii oameni care nu i-au înţeles misiunea. El a ţinut întotdeauna şi s-a luptat pentru respectul credinţei şi al tradiţiilor sfinte care apără viaţa omului şi a comunităţii de degradare. Iar Preoteasa Victoria l-a secundat atât la Biserică, cât şi în familie şi la şcoala satului. Dar mai ales, ea şi-a pus în valoare gustul pentru frumos şi autentic în domeniul ţesutului, meşteşug ţărănesc specific tuturor satelor noastre. Cu o forţă spirituală deosebită, Preoteasa Victoria a pornit, încă de la mutarea la Botiza în 1974, la redescoperirea meşteşugului tradiţional al ţesutului după tehnici vechi şi cu folosirea culorilor naturale. Astfel ea s-a făcut curând cunoscută în toată ţara, iar mai târziu şi în străinătate prin participarea la numeroase expoziţii, multe organizate de ea însăşi. Mă bucur că sora Victoria a ajuns şi în Mitropolia noastră cu expoziţii la Viena şi Hamburg, aducând cu ea, sufletul curat al ţesătoarelor din Maramureş.

Î.P.S. Părinte Mitropolit Serafim din Nürnberg-Germania,
Preoteasa Victoria Berbecar – o artistă a neuitării:
volum aniversar la împlinirea vârstei de 70 de ani, p. 3.

***

Este greu ca în câteva fraze aşternute pe hârtie să poţi descrie pe cineva care a slujit, cu sfinţenie şi devotament, o idee şi chiar un ideal. Victoria Berbecar este model pentru toţi cei ce iubesc arta populară şi doresc să-şi găsească un mod de a o sluji şi promova. Ne-am obişnuit să identificăm numele anumitor personalităţi cu instituţia pe care au slujit-o o viaţă sau cu localitatea în care s-au născut şi şi-au desfăşurat activitatea. Azi numele Victoria Berbecar, maramureşeancă prin adopţie, se identifică cu covorul maramureşean.

Janeta Ciocan, etnolog
Preoteasa Victoria Berbecar – o artistă a neuitării:
volum aniversar la împlinirea vârstei de 70 de ani, p. 17.

***

Tradiţiile şi obiceiurile Botizei au fost promovate de doamna director Victoria Berbecar, care a devenit astfel un ambasador al valorilor spiritule locale, participând cu grupurile de elevi ai şcolii la Festivalul Naţional de Colinde din Bucureşti, apoi în Franţa şi la Viena, obţinând diverse premii şi distincţii.

După o activitate încununată de succes şi multe generaţii de elevi realizate profesional, doamna Victoria Berbecar s-a pensionat, dar pentru elevii şi dascălii din Botiza este un model demn de urmat, este o floare de lumină eternă care va picura mereu semenilor nobleţea muncii, înţelepciunea şi dăruire sufletească.

prof. Maria Sidău,
Preoteasa Victoria Berbecar – o artistă a neuitării:
volum aniversar la împlinirea vârstei de 70 de ani, p. 21.

***

Victoria Berbecar nu a ţinut în secret arta vopsirii vegetale a covorului. A împărtăşit-o şi consătencelor şi, drept urmare, Botiza a devenit un centru de revitalizare a covorului vegetal, Ilişca Manţa, Iulia Corău, Ioana Dolca, Ioana Trifoi lucrând şi ele covoare vegetale, primele două devenind vestite pe plan naţional şi internaţional. Ba mai mult a iniţiat în această artă şi cocoanele din sat, care i-au fost eleve, prin cercul de creaţie, organizat în cadrul şcolii, ca să renască şi să nu moară frumosul covor maramureşean vegetal.

Prof. Pamfil Bilţiu,
Preoteasa Victoria Berbecar – o artistă a neuitării:
volum aniversar la împlinirea vârstei de 70 de ani, p. 19

***

Prin harul şi munca doamnei preotese, covoarele din Botiza au trecut graniţele ţării şi chiar oceanul şi au încântat privirea multor oameni dornici de a cunoaşte arta ţărăncilor maramureşene. „În unele ţări am făcut popasuri mai lungi, am lucrat cu elevii de la diferite şcoli, cum a fost în Austria, sau în Belgia. Apoi, au venit din aceste ţări grupuri de copii sau familii aici, la Botiza. În vara lui 2010 am avut un grup de doamne din înalta societate a Americii. Au stat aici câteva zile, au învăţat plantele care sunt folosite pentru obţinerea culorilor, apoi tehnica ţesutului, obiectivele pe care le folosim. (…)  Covorul maramureşean, ca un ambasador, a dus în toată lumea imaginea curată a românilor, dar viitorul lui nu este chiar atât de surâzător, pentru că, în general nu este apreciat la adevărata lui valoare. În timpul liber, în afară de covoare, de familie şi de casa pe care o întreţin, mă mai ocup şi de turism. Botiza este un punct de atracţie. Aici am început turismul înainte de Revoluţie. Am avut prieteni de peste hotare care au venit aici şi apoi şi-au trimis la rându-i prietenii. Aşa am devenit cunoscută”.

Manolache Dumitru,
Covoarele preotesei din Botiza.
Lumina, 8, nr. 3 (2109), 6 ian. 2012, p. 8-9.

***

Sigur că meritul acestui fel de a vopsi şi a ţese ţine de istorie, este o invenţie seculară la care au contribuit zeci de generaţii. Numai că nu trebuie uitat nici o clipă cum, la Botiza, spre pildă, obiceiul vopsitului în culori vegetale era, într-o vreme, pe cale de dispariţie. A venit în sat profesoara Victoria Berbecar, care a văzut, i-a plăcut ce se făcuse, a investigat, a cercetat întrebând bătrânele satului şi a reintrodus obiceiul vopsirii vegetale şi a ţesutului cu lână vopsită astfel. A făcut toate acestea nu pentru sine neapărat, ci pentru colectivitate. A expus obiectele lucrate, le-a răspândit, a făcut să se vorbească despre ele, le-a popularizat.

(Ghenceanu V. R., O creatoare: Victoria Berbecar şi elevele sale.
Graiul Maramureşului, 9, nr. 2216, 26-27 iul. 1997, p. 1, 3.)

REPERE BIOGRAFICE

Prof. Victoria Berbecar s-a născut la 4 februarie 1944, în satul Ciceu Mihăieşti, com. Petru Rareş, judeţul Bistriţa Năsăud.

În 13 noiembrie 1972 s-a căsătorit cu teologul Isidor Berbecar, fiind învredniciți cu trei fete: Narcisa Anamaria (n. 1973), Brânduşa Dorina (n. 1975) şi Mărgărita Ioana (n. 1980).

Studii:

Şcoala generală din satul natal Ciceu–Mihăieşti;

1963 – a obţinut diploma de bacalaureat la Şcoala Medie Cavnic, avându-l ca profesor pe Ioan Nădişan;

1972 – diploma de licenţă la Institutul Pedagogic Baia Mare, Facultatea de Filologie, avându-i ca profesori pe Gheorghe Pop şi Nicolae Felecan;

1981 – diploma de licenţă la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, Facultatea de Lb. română – Lb. franceză.

Activitatea profesională:

1971 – 1973 – profesor, Şcoala generală Ciceu-Mihăieşti;

1973 – 1974 – profesor, Şcoala generală Negrileşti;

1974 – 1990 – profesor, Şcoala generală Botiza;

1991 – 1998 – director, Şcoala generală Botiza, timp în care şcoala a primit denumirea de Şcoala Generală de Arte şi Meserii Botiza;

1999 – 2001 – profesor, Şcoala Generală de Arte şi Meserii Botiza;

2001 – până în prezent pensionară.

De la mutarea în Botiza, în anul 1974, a pus în valoare meşteşugul tradiţional al ţesutului după tehnici vechi precum şi folosirea culorilor naturale.

Victoria Berbecar a fost timp îndelungat preşedintele filialei judeţene ANTREC – Asociaţia Naţională pentru Turism Rural, Ecologic şi Cultural şi s-a implicat de-a lungul anilor în susţinerea şi promovarea turismului rural.

Diplome, titluri:

Diploma de Membru al Academiei Artelor Tradiţionale;

Diploma Omagială acordată cu ocazia Anului omagial „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, la împlinirea a 1700 de ani de la Edictul de la Mediolanum (iun. 2013);

1983 – Premiul I şi Titlul de laureat la concursul artistic de interpretare (creaţie) din cadrul etapei republicane a Festivalului Naţional „Cântarea României”;

1985 – Premiul I şi Titlul de laureat la concursul artistic de interpretare (creaţie) din cadrul etapei republicane a Festivalului Naţional „Cântarea României”;

1987 – Premiul I şi Titlul de laureat la concursul artistic de interpretare (creaţie) din cadrul etapei republicane a Festivalului Naţional „Cântarea României”;

1989 – Diplomă de participare la concursul artistic din cadrul etapei de masă a Festivalului Naţional „Cântarea României” de la Târgul creatorilor populari din România, ediţia a VI-a, Sibiu;

Diploma de onoare acordată de revista ASTRA pentru participarea la con­cursul de meşteşuguri popu­lare;

1990 – Diplomă acordată de Muzeul Satului Bucureşti pentru „întâlnirea cu meşteşugurile tradiţionale”;

1991- Diplomă de participare la aniversarea Muzeului Satului din Bucureşti 1936-1991;

1992 – Diplomă de participare la Târgul Meşterilor Populari de la Muzeul Satului Bucureşti;

1993 – Diplomă de participare la Târgul Meşterilor Populari de la Muzeul Satului Bucureşti;

1994 – Diplomă de participare la Târgul Meşterilor Populari de la Muzeul Satului Bucureşti;

1995 – Diplomă de participare la Târgul meşterilor populari de la Muzeul Satului Bucureşti;

1997, iun. – Diplomă pentru participarea la Târgul meşterilor populari de la Muzeul Satului Bucureşti;

1997 – Diplomă de participare la ediţia a IV-a a Târgului Meşterilor Populari organizat de Muzeul Crişurilor Oradea;

2000, mart. – Titlul de Cetăţean de Onoare acordat de Primăria şi Consiliul local Botiza, „pentru merite deosebite în afirmarea comunei Botiza în ţară şi străinătate prin crearea şi promovarea covoarelor vegetale şi a turismului”;

2000, iul. – Diplomă acordată de Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA Sibiu „pentru activitatea desfăşurată la faza naţională al Olimpiadei Meşteşuguri artistice tradiţionale”;

2000 – Diplomă de participare la cea de-a VIII-a ediţie a Târgului „Artă şi Tradiţie – Cadouri speciale de Crăciun” organizat de către Bucharest Marriott Grand Hotel şi Fundaţia Ata România;

2004, mai – Diploma de excelenţă acordată de Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, „pentru întreaga operă de creaţie oferită cu talent şi generozitate” în cadrul muzeului la zi aniversară”;

2004 – Diplomă pentru ţesut acordată de Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA Sibiu la ediţia a XXI-a Târgului creatorilor populari din România;

2006, dec. – Diplomă de participare la Expoziţia Naţională „Covorul popular din România” acordată de Ministerul Culturii şi Cultelor – Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale;

2006 – Diplomă de participare în cadrul programului aniversar „Muzeul Satului Românesc – 70 de ani” de la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” Bucureşti;

2009 – Diploma Margareta de Aur, concurs – ediţia a V-a, la secţiunea Tradiţie locală, acordată Casei-Muzeu Berbecar;

2012, iun. – Diploma omagială Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, acordată de Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, „cu ocazia Anului omagial Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, la împlinirea a 1700 de ani de la Edictul de la Mediolanum”;

2012 – Diplomă de excelenţă conferită de Societatea Culturală Pro Maramureş „Dragoş Vodă” – Cluj-Napoca, „pentru excepţionala contribuţie adusă în promovarea moştenirii artei populare tradiţionale maramureşene”;

2013, iun. – Diploma de excelenţă acordată de Primăria comunei Ciceu-Mihăieşti, „pentru întreaga activitate desfăşurată pentru punerea în valoare a zestrei tradiţionale din zona Maramureşului”;

Diplome de participare la ediţiile a XV-a, a XI-a, a XII-a a Târgului Creatorilor Populari din România de la Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA Sibiu;

Expoziţii personale şi de grup (în ordine cronologică)

1978-1979 – Expoziţiile organizate de U.J.C.M. Maramureş la Muzeul Maramureşului Sighetu Marmaţiei şi Baia Mare;

1982 – Expoziţie organizată cu ocazia aniversării semicentenarului rezervaţiei naturale Pietrosul Rodnei la Şcoala generală Botiza;

1983 – Expoziţia „Covorul maramureşean în creaţia Victoriei Berbecar”, Muzeul Brukenthal Sibiu;

1983 – Expoziţia „Un vechi centru de covoare în contemporaneitate – Botiza, Maramureş” la Muzeul Satului şi de Artă Populară, Bucureşti;

1984 – Expoziţia „Ipostaze ale unei arte străvechi, Covorul maramureşean” la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca.

1988 – Expoziţie organizată la Viena – Austria, în sala „Mihai Eminescu”;

1991 – Expoziţie organizată în cadrul „Săptămânii culturale române” la Dijon- Franţa;

1994 – Expoziţie organizată la Hamburg – Germania;

1995 – Expoziţia „Scoarţe din Maramureş” la Muzeul Judeţean Bistriţa; Expoziţie la Viena organizată de ambasada României în Austria; Expoziţie organizată la Hamburg – Germania; expoziţie organizată de dr. Maria Bocşe; Simona M. Munteanu. Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca, mart. 1995;

1996 – Expoziţie organizată la Morveaux – Franţa;

Covoare. Scoarţe. Păretare = Carpets. Tapis. Teppiche: expoziţie comună organizată de Centrul Naţional al Creaţiei Populare, Bucureşti, 24 oct.-6 nov. 1996;

1997 – Expoziţie la Casa de Cultură „Friedrich Schiller” din Bucureşti; Expoziţie organizată la Thesalonic – Grecia;

1998 – Expoziţie colectivă organizată la Centrul Cultural Francez din Bucureşti;

2000 – Expoziţie organizată la Târgul de Turism de la Berlin – Germania;

2006 – Expoziţia naţională „Covorul popular din România”, organizată în Bucureşti; Expoziţie organizată la Strasbourg – Franţa;

2007 – Expoziţie organizată la Parma – Italia; Expoziţie organizată la Nyiregyhaza – Ungaria;

2008 – Covoare maramureşene: expoziţie iniţiată de Mircea Cantor: 27 febr. – 8 mart. 2008. Vernisaj: 27 februarie;

2009 – Expoziţie organizată la Catedrala Ortodoxă Română din Paris – Franţa;

2010 – Expoziţie organizată la Vilnius – Lituania; Expoziţie organizată la Centrul Cultural Român din Londra;

2011, martie – Expoziţie de covoare tradiţionale maramureşene vopsite cu culori vegetale: The Traditional Maramureş: Rugs of Victoria Berbecar and Mircea Cantor’s Flying Carpet. Romanian Cultural Institute in New York, 24 mart. 2011;

2011, martie – Maramures Rugs. Francophonie Cultural Festival, 28 mart.-15 apr. 2011;

2011, noiembrie – „Din culorile naturii” = „A természet színeiből. Vernisaj: Muzeul Judeţean Mureş, Secţia de Ştiinţele Naturii Târgu-Mureş, 24 nov. 2011;

Sursa:
Borbei Aristița, Pop Liana, Preoteasa Victoria Berbecar – o artistă a neuitării: volum aniversar la împlinirea vârstei de 70 de ani, Baia Mare, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, 2013, 173 p., foto., il. color., ISBN 9789731748474, (Seria Personalităţi maramureşene – aniversări), Donaţie Acad. Marius Porumb; (cota: 7/B46-O; IV 4944).

https://bibliotecamm.ebibliophil.ro/mon/preoteasa-victoria-berbecar-o-artista-a-neuitarii-volum-aniversar-la-implinirea-varstei-de-70-de-ani-wrcp1n1b

Drum lin spre îngeri!

 

Sursa: Redacția e-Bibliotheca septentrionalis | Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare