În urmă cu 150 de ani a decedat sfântul Andrei Șaguna

de Maria BERÉNYI 

„Cu mine e gata Nicolae. Ce va veni numai UNUL poate şti. Toate sînt în ordine; aveţî-vă bine, nu vă sfădiţi.”

Cine a fost Andrei Şaguna? Strămoşii săi, alături de alte mii de macedoromâni, îşi părăsiseră locurile natale, din cauza opresiunii otomane, stabilindu-se din Grabova în Miskolc, în nord-estul Ungariei.

Părinții săi, Naum Şaguna şi Anastasia Muciu, ambii de origine macedoromână, au adus, din familie, o mare dragoste de neam, de tărie în credinţa străbună. Până în 1814 soţii Şaguna împreună cu copiii lor au trăit în armonie. Mergându-i rău cu negoţul, peste familia lui Naum Şaguna au venit vremuri grele, cu necazuri şi sărăcie mare, fapt care a îngrijorat mult pe mamă, care se gândea neîncetat la buna educaţie a copiilor săi. Tatăl lui Şaguna, scăpătase materialiceşte, în 1814, ca să poată salva onorabil de la o prăbuşire financiară, sfătuit şi susţinut de episcopul catolic din Eger, Ştefan Ficher, împreună cu cei trei copii, trece la catolicism, cu toată opoziţia soţiei sale. S-au înţeles că copiii pe cheltuiala episcopiei vor fi crescuţi în credinţa catolică. Cu toată energia, Anastasia s-a opus acestui act, şi împreună cu cei trei copii a plecat la Pesta, la tatăl său, cu dorinţa să-şi crească copiii în Legea ortodoxă. Bunicul ia nepoţii la sine, pentru a le da o creştere îngrijită, fiindcă tatăl copiilor, din cauza sărăciei nu mai era în stare a le-o da.

Episcopul Ficher, într-o scrisoare din 7 octombrie 1814, adresată chiar palatinului (vornicul), îl roagă să binevoiască a da ordin diregătorilor din Miskolc ca cei doi copii mai mărişori ai Anastasiei, Evreta şi Ecaterina, să fie luaţi cu sila de la bunicul lor, ca să-i crească episcopul catolic cu cheltuiala sa, iar pe cel mai mic, pe Anastasiu, să-l lase deocamdată în grija mamei sale şi a bunicului până la vârsta de şcoală, urmând apoi să fie luat şi el spre a fi crescut în religia catolică.

Rezistenţa Anastasiei a nemulţumit pe arhiepiscopul catolic, Fischer, în faţa căruia soţul său a declarat că trece la catolicism. De aceea Fischer face o scrisoare către guvernul ungar, în 1815, în care arată înţelegerea sa cu Naum Şaguna privitoare la educaţia catolică a copiilor săi, la care soţia sa s-a opus şi a plecat pe furiş la Pesta. În concluzie, el cere ca cei doi copii mai mari să fie aduşi cu sila înapoi la Miskolc, iar cel mai mic, Anastasiu, de 5 ani, să fie lăsat mamei sale până la anii de şcoală şi apoi dat preotului catolic din Miskolc pentru catehizare.

Între timp, Naum Şaguna moare (1815). Anastasia ia soarta copiilor în mâinile sale şi nu va ceda sub nici o formă presiunilor catolice. Ea face imediat o cerere la împărat să-i dea voie să-şi crească copiii în Legea ortodoxă, dar este refuzată, pentru că tatăl lor a fost catolic.

Citește mai departe