Ion Creangă (10 iun. 1839 – 31 dec. 1889)

de Maria GÂRBE

Să nu-l uităm pe autorul „Amintirilor din copilărie” și al poveștilor prunciei multora dintre noi. Au trecut 133 de ani de la moartea lui. Ion Creangă a dat nemurire poveștilor, iar poveștile l-au făcut pe humuleștean nemuritor.

„În Creangă trăiesc credințele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, moartea, filosofia poporului român, cum s-au format în mii de ani de adaptare la împrejurările pământului dacic”. (Ilie Dan, „Studii despre Ion Creangă”)

Jean Boutiere a studiat pe larg poveștile lui Creangă, mai ales în context european. Studiul autorului francez definește izvoarele, dar și contribuția originală a lui Ion Creangă la prelucrarea basmelor transmise oral din generație în generație, dându-le o nouă identitate, ca „opere ale lui Ion Creangă”. Scriitorul român a împrumutat teme din fondul popular, adică de cea mai mare circulație, pe care le-a dezvoltat și le-a rescris „a la maniere de…” Creangă. Mulți povestitori are poporul român, dar, așa cum afirma și Boutiere, numai Ion Creangă a avut talentul „să introducă în poveștile populare un element esențial ce le lipsea: viața, și aici se află profunda lui originalitate”. Concluzia lui Garabet Ibrăileanu este asemănătoare: „Autorul profund – demiurgos – al operei lui Creangă e poporul, al lui Creangă e numai talentul, pe care-l are din naștere”.

Jean Boutiere a studiat circulația unor motive la diferite popoare. A fost un studiu comparat care îi dă apartenență clasicului literaturii române, Ion Creangă, operei și literaturii universale.

Aurel Rău în „În povești cu Ion Creangă” scrie: „S-a ivit Casa, se cunoaște Roata, e la cinste Culesul, s-au domesticit animalele, dar deprinderile sunt încă imperfecte. Prin această clipă scurtă de la Prometeu la Ulise, eroul civilizator mai are de deschis, în unul din cei patru pereți, o fereastră, sau, poate, de lărgit ușa, de repetat vreunui pripit că furca cu două sau trei colțuri e pentru paie și fân, iar nu pentru nuci”. Cu puterea lui scriitoricească, Ion Creangă, dacă ar fi trăit în oricare timp ori spațiu geografic, și-ar fi putut scrie opera.

Iar „Amintirile din copilărie” sunt cartea copilăriei unui neam.

(Cu mici modificări, textul a apărut și în „Graiul Maramureșului” din 9 ian. 2005)