Joi, 19 decembrie 2024, în incinta Fondului Documentar al Academiei Române, din cadrul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, în prezența unui public avizat (profesori, lingviști, filosofi, istorici, scriitori, poeți, bibliotecari, ziariști), a fost organizată o manifestare omagială „Comemorare Valentin Băințan – 100 de ani de la naștere”, organizată de conducerea bibliotecii județene.
Una dintre cele „100 de personalități maramureșene care au făcut istorie”, Valentin Băințan fost directorul Bibliotecii Județene Maramureș în perioada 1975-1990, profesor, dirijor de cor și unul dintre inițiatorii mișcării corale din Maramureș.
Moderator a fost dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, iar printre invitații de onoare s-au aflat: conf. univ. dr. Florian Roatiș, profesor, poeta Carmena Băințan, profesorii Șarolta și Simion Vaida, bibliotecar Maria Gârbe, anteprenorul Mircea Șuteu, dirijorul Andrei Dragoș, fostul primar Cristian Anghel și alții. Toți vorbitorii care au participat la evocarea vieții și activității lui Valentin Băințan au reiterat prin cuvintele lor aspecte legate de modul în care a fost perceput și receptat acesta, fie în sânul familiei (Carmena Băințan, fostă noră), fie în calitate de colaboratori (Andrei Dragoș, Șarolta și Simion Vaida sau Mircea Șuteu), fiecare exprimându-și opiniile legate de dragostea pentru popor, cântec și credința greco-catolică pe care le-a cultivat cu pasiune și atașament această personalitate culturală a Maramureșului.
Mai jos redăm discursul doamnei Valentina Băințan, nepoata lui Valentin Băințan, care a intrat în legătură telefonică directă cu cei prezenți la eveniment:
Onorată audiență,
Îmi face o deosebită bucurie să pot transmite câteva gânduri în această zi specială… Emoțiile sunt dincolo de ce aș putea descrie. Aș dori în primul rând să îi mulțumesc distinsului Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”, pentru efortul și prețuirea arătate bunicului meu, dirijorul și profesorul Valentin Băințan, organizând acest eveniment omagial emoționant. În al doilea rând, îi salut cu stimă și prețuire pe toți cei prezenți la această întrunire menită să rememoreze cele mai frumoase și importante momente profesionale (și nu numai) ce l-au definit pe bunicul meu.
Valentin Băințan a condus cu mândrie, devotament și multă pasiune două ansambluri corale ce au devenit reper în peisajul muzical românesc: Corul din Ardusat și cel din Finteuș, acesta din urmă continuând și astăzi tradiția muzicală, rămânând activ și îndeplinind rolul de liant între trecut și prezentul care ne definește. Valentin Băințan a scris nenumărate articole culturale și muzicale extrem de valoroase și este autorul unor monografii de o reală valoare literară şi documentar-istorică, dedicate mișcării corale din Maramureș.
În data de 21 decembrie ar fi împlinit 100 de ani. Îmi este foarte greu să scriu despre el la timpul trecut. Pentru că în continuare îl port cu mine în suflet. Și pe măsură ce trece timpul, parcă îl simt tot mai aproape, pentru că tot ceea ce mi-a insuflat, prin cuvinte și învățături, îmi este literă de lege și călăuză tot mai mult în ultimii ani. Mai ales în momentele dificile. Cel mai mult îmi amintesc discuțiile pe care le aveam cu el încă din copilărie. Și care acum au devenit neprețuite. Atunci când ne întâlneam stăteam ore întregi de vorbă. Și învățam de la el enorm. Pentru că fiecare dialog purta în el frânturi de înțelepciune. Și mă consider extrem de norocoasă că mi-a transmis din cunoașterea sa. Mi-a inoculat și întărit acele trăsături de caracter pentru care era stimat și admirat de cei din jurul său: verticalitate, empatie, putere de muncă infinită, pasiune, optimism și credință nestrămutată în puterea divină. Bunicul îmi este exemplu de viață, îmi este reper și îndrumător prin puterea exemplului propriu. A trăit o viață în corectitudine, călăuzit de puterea adevărului, i-a iubit pe cei din jur și a întins o mână tuturor celor care au avut nevoie de ajutor, cu o infinită bunătate. Dacă ar fi să îl definesc prin două sau trei cuvinte, acelea ar fi tărie de caracter, inteligență sclipitoare și excelență în tot ceea ce a făcut.
Am să închei citându-l, pentru că următoarele cuvinte, ce îi aparțin întru totul, mi-au fost și îmi sunt reper de viață: „Reflexia ta nu este în oglindă, ci în sufletele celor cu care te vei întâlni de-a lungul vieții. Așa că ai grijă cum te oglindești în fiecare om pe care îl întâlnești.
Sursa: Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare – Facebook
