Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzeşti, judeţul Dolj – d. 8 decembrie 1996, Bucureşti) este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani. Sorescu (poet, dramaturg, prozator, eseist şi traducător) a fost cunoscut în timpul vieţii pe aproape toate continentele planetei.
Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de ţări, totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate. S-a facut remarcat şi prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate. Fară a se înscrie într-un partid politic după Revoluţia română din 1989, ocupă functia de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 – 5 mai 1995).
Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de poezii satirice „Singur printre poeţi”. Până la moartea sa în 1996 mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei româneşti contemporane. În 1966 primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Poeme”, reuşind să repete această performanţă de încă 5 ori pe parcursul carierei.
Alte distincţii:
– Premiul Academiei Române (1968, 1977);
– Medalia de aur pentru poezie „Napoli ospite”, Italia, 1970;
– Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970;
– Premiul „Le Muse”, acordat de Accademie delle Muse, Florenţa, 1978;
– Premiul Internaţional de Poezie „Fernando Riello”, Madrid, Spania, 1983;
– Premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga activitate;
– Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de şase ori, pentru poezie, teatru şi critică literară).
Sursa: BJPD – Facebook
