de dr. Teodor ARDELEAN,
directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare.
Nicolae Sabău (7 decembrie 1929 – 30 decembrie 2020)
Oamenii se nasc pe lumea aceasta cu haruri diferite și în dozări diferite. Nu există om creat de Dumnezeu care să nu aibă o anumită măsură din darurile cele scoborâtoare de la Cer peste noi, oamenii. Dar există, în schimb, printre noi, ființe asupra cărora pecetea Duhului Cel Mare este atât de vizibilă încât domină și copleșește.
Din marea charismă divină a pogorât la ceasul nașterii sale peste robul Domnului, NICOLAE, darul cântatului din struna propriilor coarde. Darul vocalității, darul celui ce poate melodia și psalmodia. Darul ce-l face pe om capabil să cultive cu propria voce armonii cerești, încântătoare pentru auzurile noastre sensibile. Darul vibrării, darul cântării, darul muzicalității…
Uns cu acest Dar provenit din Har, Nicolae Sabău și-a înțeles viața ca pe un destin clar. O viață misionară – o viață închinată cântecului popular și nemuririi sale. Și s-a nemurit Măria Sa, Cântecul Popular de fiecare dată când a fost cules, de fiecare dată când a fost cântat, de fiecare dată când a fost înregistrat pe file de carte, pe benzi magnetice, pe suprafețe fonografice. Iar când niciuna dintre acestea nu va mai fi, vor rămâne Cărțile de Piatră din „curțile dorului” edificate la Cicîrlău de cântărețul misionar.
Sursa:
Nicolae Sabău: peregrin şi statornic/ Culegere, selecţie, argument de Silvia Receanu, Cicârlău, [s.n.], 1995, p. 5.
(Antetitlu: Asociaţia Cultural-artistică „Alină-te dor, alină”; Cu dedicaţia autografă a autorului)
Sursa: Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis” | Preluat la 31 decembrie, 2020
