De Gabriel STAN
În perioada 16-18 mai 2024, la Oneşti, judeţul Bacău, s-a desfăşurat ediţia a VIII-a a acestui adevărat festival cultural, prin care se omagiază memoria „bardului de la Mirceşti”. Începută în anul 2017 şi desfăşurată anual, ediţia din acest an a „Alecsandriadei” s-a derulat sub programul cultural „Memoria locurilor – Oneşti, Borzeşti, Bogdana”, celebrându-se totodată 520 de ani de la înveşnicirea lui Ştefan cel Mare.
Organizatorii evenimentului au fost: Societatea Cultural-Ştiinţifică „Vasile Alecsandri” Bacău, reprezentată de eminenţa cenuşie a acestor reuniuni culturale, conf. univ. dr. Ioan Dănilă (preşedintele/iniţiatorul atât al asociaţiei, cât şi al „Alecsandriadei”), Uniunea Scriitorilor din România, filiala Bacău, prin preşedintele ei, dr. Dumitru Brăneanu, şi de Biblioteca Municipală „Radu Rosetti” Oneşti, instituţia gazdă (condusă de directorul Ionuţ Tenie), cu sprijinul financiar şi logistic al Primăriei municipiului şi al Consiliului Local Oneşti.
La prestigioasa manifestare a fost prezentă şi Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, cu o delegaţie condusă de directorul ei, dr. Teodor Ardelean, însoţit de Gabriel Stan – bibliotecar şi Adrian Maghear – şofer, în virtutea unei prietenii deosebite, personale şi instituţionale, cu organizatorii „Alecsandriadei”, dar şi datorită contribuţiei bibliotecii băimărene la moştenirea culturală a lui Vasile Alecsandri, prin traducerea în cadrul instituţiei noastre a tezei de doctorat a lui Petre Dulfu, intitulată Activitatea lui Vasile Alecsandri pe tărâmul literaturii române şi realizată de bibliotecara Ana-Maria Brezovszki, trecută de curând în lumea veşniciei.
Ajunşi la faţa locului, am fost de-a dreptul uimiţi de dotările ultramoderne ale Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti”, cu spaţii generoase şi primitoare, care efectiv îţi fură ochii, având, pe lângă secţiile obişnuite ale unei biblioteci, şi două săli de evenimente, un cinematograf şi un muzeu (exterior clădirii), reprezentând astfel un adevărat centru cultural. De pe uriaşele ecrane publicitare din Aula „Gheorghe Izbăşescu” se putea afla că biblioteca deţine 200.000 de cărţi (în fapt, unităţi de bibliotecă), iar de pe site, că circulaţia celor 110.000 de cărţi – câte existau în perioada 1990-2001 – a numărat 150.000 (!) de volume împrumutate pe an. Tot de pe site se poate afla că această cifră s-a redus dramatic în anii recenţi, la doar câteva zeci de mii de volume.
Odată intrat în aula impunătoare, am trăit plăcuta surpriză să-i recunosc pe colaboratorii revistei Bibliotheca septentrionalis Ion Fercu şi Mihai Botez-Stîncaru, cu care m-am cunoscut şi personal ceva mai târziu şi am avut un schimb de amabilităţi.
Cuvântul de deschidere a fost rostit, cum se şi cuvenea, de gazda noastră, directorul Ionuţ Tenie, care a urat bun-venit participanţilor şi şi-a exprimat bucuria şi onoarea de a fi parte a acestui proiect cultural important şi totodată gazde ale reuniunilor din primele două zile. Au urmat alocuţiunile coorganizatorilor, Dumitru Brăneanu şi Ioan Dănilă, care au mulţumit şi au dat apoi cuvântul primarului municipiului, Adrian Jilcu.
Următorul moment din program a fost intitulat Altădată, (ca) şi astăzi! – „Autrefois et aujourd’hui” (Maria Bogdan, 1929), sub genericul căruia s-au derulat comunicări prezentate de cercetători, publicişti, scriitori, critici şi istorici literari, profesori din învăţământul universitar şi preuniversitar, muzeografi, studenţi şi masteranzi.
Un punct memorabil a fost prezentarea medaliilor „Vasile Alecsandri” din colecţia personală Vilică Munteanu, de către însuşi posesorul lor, medalii expuse într-o vitrină din holul bibliotecii.
Desigur că nici directorul Teodor Ardelean nu a fost omis de la cuvânt, astfel că acesta a făcut un mic memento al faptului că din postura de director al Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” a ajuns senator, dar după un singur mandat în Parlamentul României şi-a spus: „Nu e de rămas, nici de prefect, nici de ministru, nici de altceva. Mă întorc la biblioteca mea, şi biblioteca mea din Baia Mare se cheamă «Petre Dulfu», din dragostea mea şi a celor apropiaţi mie pentru Alecsandri. […] am vrut să fac o filială «Vasile Alecsandri» la cea mai modernă bibliotecă din lume, noua bibliotecă din Alexandria. Am avut cumva şi acquis-ul domnului Iliescu în 2002, dar Ministerul Culturii, în frunte cu Răzvan Theodorescu şi Florin Rotaru, a fost împotrivă. Eu puteam s-o fac de unul singur, dar nu puteam să-i dau nume de botez”. În încheierea zilei inaugurale, s-a ţinut şi un scurt In memoriam Nicolae Manolescu şi Alex Ştefănescu – acesta din urmă fiind şi unul dintre premiaţii „Alecsandriadei”, ocazie cu care Ioan Dănilă a realizat în Bucureşti (în „livada cu cireşi”) o înregistrare video pe care am avut fericitul prilej de a o viziona.
A doua zi, când ni s-au alăturat şi invitaţii speciali de la Chişinău, acad. Mihai Cimpoi şi Doina Dabija (fiica regretatului Nicolae Dabija), a început prin vizitarea unor obiective culturale deosebite din zonă, respectiv la Borzeşti, unde am putut admira biserica ştefaniană, legendarul „stejar din Borzeşti” şi Muzeul de obiecte şi cărţi, cea mai veche şi mai de seamă fiind Cazania lui Varlaam din 1643. Tot aici a avut loc un moment de reculegere şi depunerea unei coroane de flori la mormântul fiicei lui Vasile Alecsandri (1818-1890), Maria Bogdan (1857-1937). Autocarul ne-a purtat apoi la Mănăstirea Bogdana din localitatea omonimă a comunei Ştefan cel Mare, cel mai important aşezământ monahal din judeţul Bacău, unde am putut admira şi fondurile de carte veche şi icoane (1642-1830).
După prânz ne-am reunit la Biblioteca Municipală „Radu Rosetti”, de data aceasta în Sala multifuncţională, care beneficiază de lumină naturală prin tavanul de sticlă în stil futurist, având totuşi dezavantajul că se creează inconfortabilul efect de seră atunci când razele soarelui sunt mai puternice. Aici am avut parte de un moment poetic şi muzical, urmat de punctul culminant al sesiunii: prezentarea cărţii Activitatea lui Vasile Alecsandri pe tărâmul literaturii române, teza de doctorat a lui Petre Dulfu, publicată la Editura Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” în anul 2006, urmând ca la Bacău să fie reeditată. Dr. Teodor Ardelean, directorul instituţiei editoare, şi-a început discursul prin prezentarea succintă a biografiei lui Petre Dulfu, marcată de descoperirea lumii cărţilor, printre care cea dintâi care i-a căzut în mâini a fost Doine şi lăcrămioare, semnată de Vasile Alecsandri. Ajuns student la Universitatea clujeană, unde a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie, Petre Dulfu îl are printre profesori pe Grigore Silaşi, devenit academician şi prieten cu Vasile Alecsandri. Fost secretar şi preşedinte al Societăţii de lectură de la Liceul băimărean, astăzi numit „Gheorghe Şincai”, având o capacitate deosebită de asimilare a cunoştinţelor, studentul român Petre Dulfu, aminteşte vorbitorul, „ştia pe de rost deja volumele lui Vasile Alecsandri. S-a impus în faţa celorlalţi colegi şi, la terminarea facultăţii, a optat pentru a-şi da şi doctoratul, avându-l pe Silaşi drept conducător. […] Ştim că în vremea aceea s-a scris – şi aceasta este cartea (adică exemplarul de la biblioteca noastră, n.n.) – prima teză de doctorat despre Vasile Alecsandri, Activitatea lui Vasile Alecsandri pe tărâmul literaturii române, publicată în anul 1881 la Cluj. […] După tipărirea tezei, evident că era nevoie să fie informat și creatorul, autorul Vasile Alecsandri. […] Finalitatea corespondenței dintre Grigore Silași și Vasile Alecsandri a fost că Grigore Silași i-a spus lui Alecsandri că trebuie să se bucure pentru ce a scris [Petre Dulfu]”.
„De data aceasta trebuie să-i mulțumesc domnului Dănilă pentru ideea de a o prelua de la noi, căci în 2006 am tipărit ceea ce a tradus colega noastră, fie iertată, Ana-Maria Brezovszki, o unguroaică excepțională, aplecată spre cultura veche și bună cunoscătoare a celor două limbi, un filolog desăvârșit. A tradus această carte, care a apărut în cadrul programelor noastre, în acest format… verde (pentru că a fost în limba maghiară) și am trimis-o în toată țara. Îl rog pe domnul Dănilă, după ce tipărește, să trimită și dânsul. Cred că va avea un public mai receptiv, pentru că vine de la Universitatea «Vasile Alecsandri», care înseamnă ca etichetă instituțională ceva mai mult”.
Teodor Ardelean s-a referit apoi la cea mai modernă bibliotecă din lume, City Library, din Helsinki, Finlanda, „țară în care media procentului de lectură este de 58%, iar în Baia Mare de 38%, următorul oraș cu medie de lectură (cât la sută din populația unui oraș, a unei comunități citește) este înregistrat în Iași, care are 15%. Rog Iașiul să ne ajungă pe noi la 38%; când ne ajunge, îi ajungem și noi pe finlandezi la 58%. Dar e foarte greu, fiindcă media națională a scăzut sub 10%. Nu se mai fac eforturi pentru așa ceva. Mărunțișuri, adică «frumușaguri»… Așa le spunem noi în Ardeal la astea: nu-s frumuseți; sunt frumușaguri. Această bibliotecă cu o dotare excepțională conservă câștigurile culturale. Vom vedea noi dacă vor veni sub formă de gnoseo sau de ludeo, căci prea mult ludeo afectează gnoseo. Toposul maramureșean și-a făcut datoria față de celelalte toposuri, inclusiv cu contribuția lui Petre Dulfu, post factum, festum, mortem etcetera”. Apoi a argumentat afirmația prin contribuția profesorului Gherman Vida (devenit apoi călugăr) la educarea tinerilor Alecsandri, Kogălniceanu, Cuza. La final, l-a îndemnat pe profesorul Dănilă să-l provoace și pe colegul său, Gabriel Stan – adică subsemnatul –, la cuvânt, pentru a vorbi despre revista Bibliotheca septentrionalis a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”.
Profesorul Dănilă a venit cu câteva completări și explicații, respectiv că ediția a doua a cărții lui Petre Dulfu, gândită și planificată să apară la Editura Vasile Alecsandri din Bacău: „În clipa de față sunt doar două exemplare apărute: unul la domnul director și altul aici. De ce? Fiindcă am revizuit conținutul și m-am întâlnit la un moment dat cu o situație din care n-am putut ieși. Acum însă, tot cu ajutorul Bibliotecii de la Baia Mare, am găsit ieșirea. Prin urmare, fie Ana-Maria Brezovszki, fie Petre Dulfu, unul dintre cei doi, a «povestit» poezia lui Vasile Alecsandri. Așadar, versurile lui Alecsandri nu sunt incluse în versificația clasică, știută, cea din ediția princeps, ci au fost trecute într-un fel de proză. Întrebarea este cine le-a povestit: Ana-Maria Brezovszki, traducătoarea, sau Petre Dulfu, în teza lui de doctorat? Rămâne să stabilim. Acum mă bucur că avem originalul, scanat, al acestui exemplar din 1881, și îi vom da drumul la tirajul lung”. După care l-a gratulat pe directorul Teodor Ardelean cu un braț de cărți și distincții, la care a plusat și Dumitru Brăneanu, cu o carte a lui George Bacovia numită Stanțe burgheze. „Ați putut vedea și dumneavoastră – a adăugat universitarul băcăuan – ce om extraordinar este domnul Teodor Ardelean, așa încât i-am pregătit și noi un gest simbolic de recunoștință, în primul rând un «Testimonium laboris». Avem tot pentru dumnealui medalia – sunteți primul, domnule director, care o primeşte –, lansată astăzi, «Maria Bogdan», fiica lui Vasile Alecsandri, cu certificat de autenticitate. Și mai este ediţia Alecsandri din 2019, care trebuie neapărat să meargă la Baia Mare, în două volume, îngrijite de Eugen Simion, prietenul nostru. Și ultimul lucru, scos de la inimă (adică din buzunarul de la piept, n.n.), o medalie «Alecsandri și George Sion», pentru bicentenarul nașterii celui ce ne-a lăsat Limba românească. Felicitări din toată inima, domnule director!”
După prezentarea altor câteva reviste de cultură, pe când m-am crezut uitat și scăpat, a venit și rândul subsemnatului să fie invitat la microfon, drept care am înșfăcat două exemplare din stiva de reviste oferite profesorului Dănilă și m-am prezentat la… „eșafod”. Emoțiile mi-au „retezat” o parte din speech-ul încropit la repezeală în gând înaintea poftirii la cuvânt, dar, surprinzător chiar și pentru mine, am reușit să scap teafăr și nevătămat din confruntarea cu tracul-dracul vorbitului în public. Și m-am ales, pe deasupra, cu medaliile „Maria Bogdan” și „Alecsandri și George Sion” drept răsplată.
Programul din după-amiaza zilei a mai cuprins alocuțiunile invitaților speciali Mihai Cimpoi și Doina Dabija, urmate de prezentarea unor cărți, și s-a încheiat cu festivitatea de premiere – Reuniunile Culturale „Alecsandriada”, ediția a VIII-a.
Ziua de sâmbătă a însemnat pentru noi întoarcerea acasă imediat după micul dejun, dar festivitățile au continuat cu un moment In honorem C. Th. Ciobanu, urmat de vizionarea filmului despre Vasile Alecsandri și Elena Negri intitulat „Primăverile Elenei”, realizat de Cecilia Moldovan, fiind încheiată cu un colocviu de impresii.
Ca o concluzie, pot spune că a fost o bucurie și o onoare să fiu părtaș la un asemenea eveniment cultural de amploare, din care am avut multe lucruri noi de aflat și de la care am rămas cu multe amintiri de neuitat. Se cuvine, desigur, să închei cu mulțumiri și recunoștință profesorului Ioan Dănilă pentru invitație și directorului Teodor Ardelean fiindcă m-a luat drept însoțitor în această „expediție întreprinsă pe urmele lui Alecsandri”.
Gabriel STAN
bibliotecar la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare
Foto credit: Gabriel STAN, Adrian MAGHEAR
