Constantin Brâncuși, cel mai strălucit reprezentant al sculpturii secolului XX.
Astăzi, 19 februarie, se împlinesc 145 de ani de când se năștea la Hobița, jud. Gorj, Constantin Brâncuși (1876), cel care prin iscusința minții și strălucirea geniului, avea să ducă peste meridiane și peste timp vocația artistică a neamului românesc.
Așezat lângă marile spirite ale istoriei nostre, Brâncuși a avut o copilărie marcată de tribulații sufletești. Aflat în căutarea drumului său, după ce plecase deseori de acasă pentru a munci ca ucenic în ateliere de boiangerie, prăvălii și birturi, a ajuns la Craiova, unde, în timp ce lucra ca ajutor de meseriaș, și-a făcut cunoscută pentru prima dată îndemânarea sa. După ce a urmat Școala de Arte și Meserii în Craiova (1894-1898) pleacă la București unde absolvă Școala de Arte Frumoase în 1902. Pentru tânărul Brâncuși, greutățile încep cu adevărat în anul 1904, când, atras fiind de faima celebrului Rodin, se hotărăște să plece la Paris. Un drum costisitor, făcut în mare parte pe jos și cu multe sacrificii, fiind nevoit să își vândă și puținele lucruri pe care le avea, aproape că l-a epuizat pe sculptor.
Aflat într-o continuă căutare a propriei meniri, chiar dacă multe dintre lucrările sale au fost influențate de opera lui Rodin, Brâncuși a refuzat să intre în atelierul maestrului, deoarece, cum avea să motiveze mai târziu: „Nimic nu crește la umbra marilor copaci”.
Supranumit Părintele sculpturii moderne, Brâncuși, înainte de a fi sculptor, a fost o mare conștiință iar operele sale rezidă dintr-un mod aparte de a vedea lumea și dintr-un spirit ce a căutat tot timpul esența și perfecțiunea.
Sursa: BJPD – Facebook
