Vitrina de carte
La începutul secolului al XX-lea, ţările industrializate nu aveau nicio formă standard de protecţie a copiilor. Era o practică obişnuită ca aceştia să lucreze alături de adulţi în condiţii nesigure şi nesănătoase. An de an, recunoaşterea acestor situaţii în care se aflau copiii a crescut, fapt dublat de o mai bună înţelegere a nevoilor de dezvoltare ale copiilor, ceea ce a condus la o mişcare de protejare a acestora. Standardele internaţionale privind drepturile copilului au avansat dramatic în secolul trecut, dar există în continuarea lacune în îndeplinirea acestor idealuri.
La 14 decembrie 1954, Adunarea Generală a ONU a adresat ţărilor din întreaga lume (Rezoluţia 836, IX) rugămintea de a organiza, începând cu 1956, un eveniment anual, intitulat Ziua universală a copiilor, o zi dedicată copiilor din întreaga lume, o zi prin care drepturile copiilor să fie promovate şi sărbătorite. Cinci ani mai târziu, la 20 noiembrie 1959, Adunarea Generală a ONU adopta Declaraţia pentru Drepturile Copiilor, care defineşte drepturile copilului la protecţie, educaţie, îngrijire a sănătăţii, adăpost şi o alimentaţie potrivită. La aceeaşi dată, în 1989, Adunarea Generală a ONU a adoptat Convenţia pentru Drepturile Copiilor.
